Povestea altui decembrie de calendar / Fetițe șervețelate

18.12.2015 15:51

- Ce-ar fi să facem o petrecere în pijamale, mami? Ar fi minunat, mami, nu-i așa? Aș putea să mă îmbrac în rochia de Albă-ca-zăpada! - Păi nu era o petrecere în pijamale? - O, am uitat! Ochii ei strălucesc, eu mă gândesc la atelierul ce urmează să-l facem și pentru care n-am încă o idee. Miriam își ia ciolătățica din calendar - un brăduț împodobit și mi se pare ciudat acest lucru, fiindcă toată ziua ne gândiserăm să facem brăduțul și tot amânaserăm din lipsă de... tati. Când a ajuns acasă, noi eram deja peste masa de lucru improvizată-n mijlocul covorului. Aveam o temă pentru petrecerea în pijamale!

Bunăoară, ce-ar fi dacă ceșcuțele cu ceai, nelipsite la o petrecere în pijamale, ar sta peste niște suporturi speciale? - E o idee foarte bună, mami! Eu vreau să punem prințese pe ele, ce zici mami, avem prințese? - Nu prea, avem niște fetițe înaripate, zâne fluturate... Ce zici? - Da, da, precum zâna primită de la Moșu' la serbare. Hai la treabă, mami!

Când Miriam zice Hai la treabă!, înseamnă că are chef de atelier, nu mă păcălește, ci mă urmează pas cu pas în ceea ce-i propun. Acum asta face. Luăm o bucată de carton ondulat (adică are două straturi netede și-n miez ondulat), e moale și blând, numai bun de pus pe el o ceșcuță aromată. - Mami, îmi dai, te rog, o riglă? Cu Barbie sau cu Minnita? Cu Minnita, te rog! Trasez pe cartonul meu 8 pătrate de 11/11 cm. Îl folosesc pe tot, deși-mi propusesem 6 suporturi. Apelez la cutia cu servețele, am unele tare drăguțe cu fetițe-fluturi, concepute parcă special pentru Miriam. Imi trebuie două, căci pe fiecare șervețel sunt câte 4 fetițe ce plutesc peste iarbă și flori, lansând pulbere de lumină. Adezivul special pentru tehnica șervețelului, lacul protector, pensulele, foarfeca și-o bandă adezivă dulce-dulcică, din stambă. Instrumentar prețios. Începem. Eu tai pătratele, Miriam întinde adezivul, eu aplic șervețelul și preiau pensula de la Miriam pentru a da un nou strat de adeziv pe șervețel. Gata. Reluăm procesul pentru fiecare pătrat în parte. Le punem sub lampă. Primesc nu doar o lumină blândă care să le pună în valoare, ci și căldură care să ajute la uscare. Nu ne ia mult timp pentru acest pas. 

Luăm alte șervețele. De data aceasta din seria Minnita: roșii cu buline albe, dulci-dulcici și ele. Cu ele împodobim spatele suporturilor. Reluăm procesul. Miriam pensulește, eu lipesc, apoi pensulesc eu. Distractiv, mai ales că am primit și ceai fructat făcut de tati și ne putem imagina ceștile noastre pe suporturile șervețelate. Până se usucă, iau alt instrumentar. Fac brățări pentru niște copii mari, o altfel de serbare... Pentru colegii lui Miriam făcuserăm brățări cu zurgălăi, pentru copiii mari - steluțe și bile colorate. Procesul nu durează, căci nu mă mai straduiesc să închid brățările, mâinile cărora le sunt destinate sunt ceva mai mari, nu vreau să aproximez greșit măsurile. Le vor închide ei mâine. 

Hei, ce bine! S-au uscat pătratele noastre, deja miros a ceai fructat. Totuși marginile trebuie acoperite cumva. Rola de bandă adezivă e grozavă. Merită să o ai în casă! Tăiat, lipit, apăsat cu putere să nu se desprindă din cauza aerului rămas în interior. Gata! Suporturi grozave. Ca să le putem urca în calendar, căutăm o modalitate de a le împacheta. O copertă de carnețel e numai bună. Perforez cu steluța simpatică și agăț o fundă roșie, strălucitoare. Gata! 

Eu sunt încântată, Miriam vrea deja să facem invitațiile pentru petrecere. E târziu în acest 17 de calendar. Promit să facem invitațiile mâine. Eu mă gândesc apoi la petrecerea fetelor mari, amânată, sperând să reușim curând a ne vedea. Doar avem o tradiție... La mulți ani, Luiza!

Lună cu minuni să fie!

M&M