Povestea altui decembrie / Puzzle cu prințese

07.12.2015 20:16

Nu de puține ori se-ntâmplă să mă pierd în curgerea zilei. Îmi propun lucruri, mă iau cu altele, amân, uit, fac altceva. Așa a fost și cu 6 (La mulți ani, Cris!). Vizite, întâlniri, întoarceri în timp, spre copilăria mea, spre întâlnirile mele cu Moși de peste ani. Atelierul a fost lăsat, amânat, uitat. După un joc fabulos pe tărâmul unor fetițe de poveste, amintirea atelierului m-a lovit. Doar ce închiseserăm ușa în urma plecării Miei, că din perete s-a auzit chemarea lui 6 de calendar: Hei, voi, m-ați uitat? Miriam nu-și mâncase ciolătățica lui 6 - o pernuță cu migdale (sau așa ne-a părut în ceas târziu de seară), iar pentru atelier n-aveam nicio idee. - Bun, prințesă, gândește repede! zic. - Să desenăm ceva, mami! răspunde imediat, deși ochii i se cam închideau și nici băița n-o făcuserăm. - Să desenăm două fetițe care se joacă! E de prisos să spun că am rămas singură la masă, desenând jocul unor copile de poveste, asta după baia binefăcătoare, două povești citite și-o schiță rapidă a desenului nostru. Miriam m-a avertizat: - O să te cam încurce liniile, mami! Liniile cu pricina erau într-adevăr deranjante. Căci aleseserăm ca desenul nostru să fie, de fapt, un puzzle numai bun de pus în rama unui calendar de poveste.

Rețeta nu-i deloc simplă de data aceasta. Poate doar în fapt. În esență, amintirile năvălesc și nu-i timp pentru ele, căci mâine (sau deja azi) e zi de lucru...

Se ia un carton tăiat în piese-puzzle. Noi am avut dimensiune mică 14/10 cm (18 piese). Se ia apoi un creion special pentru desen și se lasă puțin la dospit pe cartonul unui joc. Până se ne dăm seama, creionul începe să alerge. Întâi - o fetiță, apoi - alta.

Îmi amintesc de un alt tablou. Acum el se află în camera Miei. Nu, nu-i timp de rătăcire printre amintiri. Pregătesc guașele, sunt preferatele lui Miriam. Apoi mă răzgândesc, mi-e teamă să nu fie prea groase pentru textura fină a puzzle-lui nostru. Scot niște acrilice și câte amintiri din epoca sarcinii... Suntem entuziasmate în ciuda orei înaintate. - Ce bine, mami! Ai luat culorile tale. Începe să desfacă tuburile. Pare hotărâtă. Ne reușesc câteva linii...

Apoi...  - Mi-e cam somn, mami  - Bine, prințesă, lăsăm pentru mâine! zic. Pe șase-l prelungim până spre șaptele care va fi și el încărcat de magie. Pentru mâine prevăd că mă voi pierde în curgerea zilei. Trebuie să fac și aia... și aia... Îmi îmbrățișez fata adormită. O îmbrățișez în gând și pe Mia cea frumoasă.

7 decembrie 

Atelierul se deschide devreme, după venirea de la grădi. - Colorăm fetele, da, mami?  - Da, iubita mea!  - Și eu voi avea rochia galbenă, că eu am fost Amber aseară. Și pe Mia o facem cu rochie mov, că ea a fost Sofia. Ai schimbat pecetia, mami!  - Ce-am schimbat? - Pe-cep-ți-a!  - Percepția?  - Da! - Adică? Îmi ascund cu greu zâmbetul. - Eu am stat pe locul celălalt la masă! zice și replica ei serioasă este însoțită de un degețel ridicat. Am schimbat percepția, am greșit locurile, dar n-am uitat ce-au desenat ele la masa cu fluturi. Puzzle-ul nostru reproducea, așadar, ora de desen a fetelor... Și ce frumoase cercuri făcuse Mia! Și ce păsări imaginase Miriam! Păsări ce susțineau în zborul lor haotic o fetiță visătoare...

Pensulele au alunecat o vreme cu grijă. Apoi acrilicele au fost înlocuite cu acuarelele sidefii ale lui Miriam. - Prințesele sunt stiplitoare, mami! Adică, schipitoare! Scli-pi-toa-re! Mda, sideful se prinde de rochii și de fluturii din perdea. 

Carioca intră și ea în acțiune, trasând detalii. La final, o tușă de lipici pe bază de apă și... Sclipici din plin! Un puzzle-mémoire! Cu două fetițe de poveste!

Lună cu minuni să fie! 

M&M