Bobul de cafea

Carte cu papi(ll)on pe gustul meu

"Pe aripile fluturilor noştri de hârtie, asemenea unor solzişori ce irizează lumina, sunt tatuaje ciudate, înscrise cu cerneală tipografică. A trebuit să mergem la şcoală ca să le desluşim. Stând confortabil pe spinarea mătăsoasă a marelui fluture, citim şi zburăm. Căci fluturele nu se urneşte de pe frunza lui dacă nu-i inventăm aripile adevărate, care nu sunt de hârtie, nici de cerneală, nici de cuvinte, ci de imagini, atingeri, mirosuri şi melodii. Pe toate ni le imaginăm citind. Şi atunci înţelegem că zborul, chiar dacă ne duce în lumi îndepărtate, se petrece întotdeauna în noi înşine."

Mircea Cărtărescu, Care-i faza cu cititul, A patra inimă

Un interviu care trebuie citit înainte de a recomanda o carte pentru copii: https://totb.ro/interviu-cu-scriitorul-florin-bican-literatura-pentru-copii-este-un-act-profund-subversiv/

Cărţile cu Apolodor, Gellu Naum

"La circ, în Târgul Moşilor,

         Pe gheaţa unui răcitor,

                 Trăia voios şi zâmbitor 

                         Un pinguin din Labrador.

                                      - Cum se numea?- Apolodor.

                                                - Şi ce făcea?- Cânta la cor.

                                                           Deci, nu era nici scamator, 

                                                                          Nici acrobat, nici dansator;

                                                                                        Făcea şi el ce-i mai uşor:

                                                                                                      Cânta la cor. (Era tenor)"

Poveste fără sfârșit, Michael Ende

"Numai printr-un nume potrivit îşi dobândesc toate fiinţele realitatea lor. Un nume greşit face ca totul să devină neadevărat. E ceea ce face şi minciuna."

   Alice în ţara din oglindă, Lewis Carroll


" -   Şi o singură zi de daruri pentru ziua de naştere. Spre gloria ta.

- Nu înţeleg ce vrei să spui prin glorie.

- Ouţ Piticuţ a zâmbit dispreţuitor.

- Bineînţeles că nu înţelegi – până când n-am să-ţi explic. Am vrut să spun că ţi-am adus un argument zdrobitor.

- Dar glorie nu înseamnă argument zdrobitor, a obiectat Alice.

- Când eu folosesc un cuvânt, a replicat Ouţ Piticuţ pe un ton înciudat, cuvântul acela înseamnă ceea ce vreau eu să însemne, nici mai mult, nici mai puţin.

- Se pune întrebarea dacă poţi da cuvintelor atâtea alte înţelesuri, a spus Alice.

- Se pune întrebarea care dintre înţelesuri e cel mai tare, a răspuns Ouţ Piticuţ.

Alice era atât de uimită, încât nu a putut scoate o vorbă; după câteva minute Ouţ Piticuţ a reluat:

- Cuvintele au temperamentul lor, mai cu seamă, verbele - verbele sunt cele mai ţanţoşe; cu adjectivele poţi face ce vrei, sunt maleabile, dar cu verbele, nu - oricum eu reuşesc să le mânuiesc pe toate. Impenetrabilitate! Asta am de spus.

- Eşti bun să-mi explici ce înseamnă asta?

- Ei, acum vorbeşti ca un copil cu minte la cap, i-a răspuns Ouţ Piticuţ cu o mutră satisfăcută. Prin impenetrabilitate am vrut să spun că am discutat destul despre subiectul acesta şi că n-ar strica să-mi spui ce ai de gând să faci în continuare, că doar n-o să rămâi aici tot restul vieţii tale.

- Sunt cam multe înţelesuri pentru un singur cuvânt, a observat Alice pe un ton meditativ.

- Când fac un cuvânt să lucreze în plus, aşa ca acesta, îi plătesc ore suplimentare, a afirmat Ouţ Piticuţ…"

                                            


     Micul Prinţ, Antoine de Saint Exupery

 

"Căci mie nu-mi place să-mi citească nimeni cartea în chip uşuratic. O mare amărăciune mă cuprinde în timp ce povestesc aceste amintiri. Sunt şase ani de când prietenul meu, luându-şi oaia, a plecat. Dacă încerc să-lzugrăvesc aici, e pentru că nu vreau să-l uit. E lucru trist să uiţi un prieten. Nu oricine a avut un prieten. Şi s-ar putea să ajung asemeni oamenilor mari, care nu se mai gândesc decât la cifre. Aşa că iată încă un motiv pentru care mi-am cumpărat o cutie cu vopsele şi creioane. E greu, la vârsta mea, să te apuci de desenat, când niciodată n-ai mai încercat să desenezi altceva în afară de un şarpe boa întreg şi de un şarpe boa spintecat, pe când aveai şase ani! Voi căuta, fireşte, să fac portretele cele mai asemănătoare cu putinţă. Nu sunt însă tocmai sigur că voi izbuti. Câte un desen mai treacă-meargă, un altul însă nu mai seamănă defel. Mai greşesc câte puţin şi când e vorba despre înălţime. Aici, micul prinţ e prea mare. Colo, prea mic. Şovăi, de asemenea, când ajung la culoarea veşmintelor sale. Şi atunci bâjbâi când aşa, când altminteri, când mai bine, când mai rău. Voi mai greşi, apoi, în privinţa unor amănunte mai de seamă. Dar asta trebuie să mi-o iertaţi. Prietenul meu nu dădea niciodată explicaţii. Credea, poate, că-i semăn. Eu însă, din nefericire, nu sunt în stare să desluşesc oile prin scândura lăzilor. Poate sunt întrucâtva asemeni oamenilor mari. Trebuie să fi îmbătrânit şi eu!"

Nadja, André Breton

 

"Elle reste quelque temps silencieuse, je crois qu'elle a les larmes aux yeux. Puis, soudain, se plaçant devant moi, m'arrêtant presque, avec cette manière extraordinaire de m'appeler, comme on appelerait quelqu'un, de salle en salle, dans un château vide: "André ? André ?... Tu écriras un roman sur moi. Je t'assure. Ne dis pas non. Prends garde: tout s'affaiblit, tout disparaît. De nous, il faut que quelque chose reste... Mais cela ne fait rien: tu prendras un autre nom : quel nom veux-tu que je te dise, c'est très important. Il faut que ce soit un peu le nom du feu, puisque c'est toujours le feu qui revient quand il s'agit de toi. La main aussi, mais c'est moins essentiel que le feu. Ce que je vois, c'est une flamme qui part du poignet, comme ceci (avec le geste de faire disparaître une carte) et qui fait qu'aussitôt la main brûle, et qu'elle disparaît en un clin d'oeil. Tu trouveras un pseudonyme, latin ou arabe. Promets. Il le faut." Elle se sert d'une nouvelle image pour me faire comprendre comment elle vit: c'est comme le matin quand elle se baigne et que son corps s'éloigne tandis qu'elle fixe la surface de l'eau. "Je suis la pensée sur le bain dans la pièce sans glaces."

Le funeste destin des Baudelaire, Lemony Snicket

 

"Tout au plus, pouvait-on avancer que c’était plutôt gros, plutôt parallélépipédique – mot redoutable à prononcer signifiant ici: en forme d’énorme boîte à biscuits..."

Love you forever (Je t'aimerai toujours), Robert Munsch

"I'll love you forever,                                                  „Je t'aimerai toujours,
          I'll like you for always,                                                La nuit comme le jour,
                    as long as I'm living                                                       Et tant que je vivrai,
                             my baby you'll be.
"                                                       Tu seras mon bébé.”

A little Princess, Frances Hodgson Burnett

 

"Everything's a story.

            You are a story.

                     I am a story."

Uriașul cel egoist, Oscar Wilde

"– Cine a îndrăznit să te rănească?

Pentru că în palmele copilului se vedeau urme de cuie. Aceleaşi semne le avea şi pe micile lui tălpi.

– Cine-i acela care a îndrăznit să te rănească? a strigat Uriaşul. Spune-mi şi o să iau sabia cea mare şi o să-l omor.

– Nu e nevoie! i-a răspuns copilul. Acestea sunt urmele Dragostei.

– Cine eşti tu? Să fii tu oare cel pe care-l aştept? l-a întrebat Uriaşul.

O stranie admiraţie l-a cuprins pe Uriaş şi el a îngenuncheat în faţa copilului."

 

Papa de Simon, Guy de Maupassant

"Quand à Simon, il s'était appuyé contre un arbre pour ne pas tomber; et il restait comme atterré par un désastre irréparable. Il cherchait à s'expliquer. Mais il ne pouvait rien trouver pour leur répondre, et démentir cette chose affreuse qu'il n'avait pas de papa.

Enfin, livide, il leur cria à tout hasard:

- Si, j'en ai un.

- Où est-il ? demanda le gars.

Simon se tut; il ne savait pas. Les enfants riaient, très excités; et ces fils des champs, plus proches des bêtes, éprouvaient ce besoin cruel qui pousse les poules d'une basse-cour à achever l'une d'entre elles aussitôt qu'elle est blessée. Simon avisa tout à coup un petit voisin, le fils d'une veuve, qu'il avait toujours vu, comme lui-même, tout seul avec sa mère.

- Et toi non plus, dit-il, tu n'as pas de papa.

- Si, répondit l'autre, j'en ai un.

- Où est-il ? riposta Simon.

- Il est mort, déclara l'enfant avec une fierté superbe, il est au cimetière, mon papa."

 

Cartea cu jucării, Tudor Arghezi

„Miţu şi-a pus mânuşile de piele ale tătuţului şi parcurge grădina cu mâinile uriaşe ale unui monstru pitic. Şi-a pus şi o păreche de ghete de ale lui şi, în sfârşit, şi o pălărie, cu marginile până la umeri. Ea vrea să sperie lumea - nici mai mult, nici mai puţin. „Unde se duce momâia fără cap, cu labele de pelican?"  întreabă vrăbioii, care sar din pământ ca nişte bulgări cenuşii  în  sus. „Cine-i  cocoşatul  care trece?"  se uită  gâştele. Pisoiul crede că s-a îmbrăcat curcanul şi câinii, nedumeriţi, stau mai departe, ciuliţi pe jumătate şi cu  o ureche moale, dată pe ceafă.

Pentru ca înscenarea să izbutească, tătuţu a luat-o la fugă, măicuţa după el, şi toţi din casă s-au ascuns, tremurând de groază. Numai Baruţu ştie. El afirmă că personajul care bâjbâie prin curte, crăcănat de ghete şi orbit de pălărie îi este cunoscut.

— Eu ştiu că este Miciu, da' nu vreau să spui, repetă Baruţu. Dar cine-l crede? Miţu şi-a mai adaos la costum un baston gros, pe care, ca să-l poată duce drept, ca o cârje, trebuie să-l ţie mai de scurt.

— Du-te încet  şi  dă-i pălăria jos, zice Baruţu, care ar voi să se apropie. Cu toată certitudinea lui, el  începu să   se   sfiască  de  noul  animal  cu  mânuşi.

— Nu  poci, Baruţule.  Muşcă.

 Nu    mușcă,  răspunde  Barutu,  cu   o   areșcare nesiguranță.

— Muşcă, dă cu bastonul, dă cu ghetele şi trage palme cu mânuşile mari.

— Daaa? se miră Baruţu...”

Zagazou, Quentin Blake

„Il était une fois un couple heureux qui reçu un bébé adorable nommé Zagazou. Avec lui, la vie était merveilleuse. Et puis un jour, Georges et Bella s'aperçurent que Zagazou s'était transformé en petit vautour aux cris terrifiants. Puis il devint un éléphanteau balourd, ensuite un jeune phacochère boueux... Georges et Bella se demandaient si cela s'arrêterait un jour.