File cusute în Supercalendarul de Advent / Povestea unui Moș

09.12.2016 14:33

Pe 29 nov. Miriam îi scria Moșului. Alătura scrisorii sale frumoase și două desene prin care erau dezvăluite dorințele fetelor. O păpușă fandosită cu numele de Prințesa Belle și-o carte cu Troli pentru  Miriam, o păpușă pisicită și-o perie de păr/ pieptene pentru sora ei. Scrisoarea a fost pusă la fereastră, printre tufănicile încă neînghețate, apoi fetele au ajutat la plantarea bobițelor de grâu în pahare colorate și fundițe asortate pentru Noaptea Sf. Andrei. Și păhărelele drăguțele, cu semincioare pentru toți ai casei, au ajuns la fereastră. Ce să vezi?!... Dimineața, Moșu’, nu doar că luase frumusețe de plic deținător de dorințe, dar pusese în loc, printre urșii mari, plușați, ce sprijină pervazul,  o prăjiturică și-o suzetă. Ambele – cu urși pe ele. Cu prăjitura e lesne ce s-a întâmplat, dar suzeta e încă în așteptare pentru vreo zi grea în care tati nu va face plânsetelor copilei mici, iar mami nu va fi de găsit vreo oră, cel mult două...

Și iacă 5-ul magic! Fetele sunt pregătite să-l aștepte pe moșul cel darnic. Amândouă s-au îmbrăcat în rochițe cu pătrățele. Mami are doar niște pantaloni în ton. Pentru prima dată, după mulți ani, nu îmbracă rochie în noaptea asta. Dar nu-i pare rău, copila cea mică îi zâmbește din reverul cămășii... Se pregătește colțul pentru cizmulițe. Miriam decide: doar cizmulițe roșii – măricele cu blăniță, mici, mici, doar din blăniță. Totuși, sunt acceptați tuzlucii săsești, verzi ai motanului portocaliu. Aducem în dar pentru Moșu’ o farfurie-inimioară plină cu turtă dulce. Mama s-a ținut de cuvânt și-a copt două tăvi cu minuni dulci, chiar dacă activitatea asta a fost extrem de dificilă. Copila mică nu s-a dat jos din brațe toată ziua. E adevărat că o tavă s-a cam ars, dar Moșu’ va fi iertat-o. Alăturăm un pahar cu grâu încolțit. E al copilei mici, cel mai bogat în această seară. Și-un glob mare, minunat, care să bucure ochii Moșului. 

Toate astea se fac mai mult cu ajutorul lui Miriam. Cea mică a adormit și nimeni nu ar gândi că va dormi toată seara, ignorând apariția Moșului. Căci, ce-i drept, Moșu’ nu rezistă tentației de a sosi la puțin timp după terminarea pregătirilor. Și ce să vezi?!... Aduce tot ce se afla în scrisoarea frumoasă! Plus, plus... Și pentru mami, și pentru tati, chiar de ghetele lor nu au fost în raza vizuală a Moșului. Amira doarme. Miriam i-a pus în pătuț o pernuță-pisică roz, roz primită de la Moșul darnicul. Ea e fericită în lumea viselor, zâmbește doar la tentativele soră-sii de-a-i arăta ce i-a adus Moșu’. A primit-o pe Belle, desigur. Da, da.  Este „tocmai așa, VAPOROASĂ”. Iată ce cuvânt magic în noaptea lui Saint Nicholas. Nu o întreb ce înseamnă. L-a folosit corect azi. Vaporoasă este și noaptea acestui 5, căruia îi dăruim o pagină de sărbătoare.

Rețeta: Strângem rapid cele necesare: fetru, mărgele, ațe, carioci pentru textile.

Se ia o filă roșie, roșie, pe care se începe povestea Moșului. Întâi, pe-o bucată de fetru alb se desenează o icoană a Sfântului. Fiindcă, mai întâi de toate, trebuie reținută această poveste. M-a întrebat Miriam ce-i cu joarda. Și i-am spus despre preotul Arie și despre palma Sfântului și despre faptul că nu, nu, copiii nu primesc joarde de la Moșu’. Cel puțin, nu copiii mei! Și-am mai vorbit despre cetatea Mira. Și despre A-Mira și Mir-iam...

Se migălesc apoi, din fetru verde, cizmulițele fetelor cochetelor. Ca să adăugăm cealaltă poveste, a Moșului. În ele încap o pisică roz cu ochi verzi, o păpușă cu rochie galbenă ce poartă numele Frumoasei. Pe masa neagră cu ștergar verde răsare o inimioară cu turtă dulce (melci și flori de mărgea). 

La fereastră, în spatele perdelei (albastre și înflorate, zic) – două boluri cu grâu verde crud. Dar pentru Moșu’ și semn de bogăție pentru anul fetelor. Și-acum – timpul pentru joacă! Rogu-vă!

Daruri frumoase să aibă Moșu’ pentru toți! Lună cu Superminuni să fie!

M&A&M