File cusute în Supercalendarul de Advent / Povești acvatice

09.12.2016 02:29

Tare drag îi este lui Miriam să asiste la băița Amirei și, mai ales, să-mi dea o mână de ajutor când tati nu este acasă... În astfel de seri, fetele mele fac baie în același timp. Le pun șampoane spumante amândurora, mai puțin când Miriam are chef de înot. În acest caz, este obligatorie colorarea apei și apelez la o pastilă efervescentă de un albastru isteric, menită să ne proiecteze la mare. De cele mai multe ori, însă, ne limităm la spumă, fiindcă băița Amirei nu durează și „înotul” este întotdeauna o activitate de durată. În cada mare, Miriam își revendică rațele și sirenele. Începe să scrie cu spumă povești marine. Amira, în cădiță, primește zâmbetele mele. Doar în astfel de seri vocea mea nu răsună în baie, însoțind zâmbete. Fiindcă ascult povestea lui Miriam. Soră-sa e la fel de atentă. Are ochii mari și încă albaștri. Îmi zâmbește complice, de parcă mi-ar spune: Uite, mami,  ce talentată e! Și chiar e!

Petrecem așa cam 5-7 minute, nu mai mult. La final, Miriam îmi ține dușul s-o clătesc pe surioara ei și mă imită întru totul când încep s-o îmbrac și s-o toaletez. Ea ar mai sta în cadă, sirenele o tot ispitesc. Se desprinde cu greu, cerându-mi loțiune de masaj. Într-un minut sunt parfumate amândouă și foarte bune de pupat...

Pagina 3 o dăruim acestui moment. 

Rețeta nu-i deloc ușoară, e nevoie de detalii. Din cutia cu mărunțișuri - mărgele, bucăți de material verde, bețe (de urechi), staniol. 

Se ia o filă bleu, măratică, ce se cere cusută frumos. Foarfeca se atinge întâi de o bucată de fetru alb fără prea mare precizie. Iau naștere o cadă și-o chiuvetă. Apoi un dulăpior. Se cos rapid pe fetrul de fond și se caută din ochi niște accesorii potrivite în cutia magică. O mânuță și un picioruș de plastic verde devin surse de inspirație. Căci așa se cheamă o perdea de duș, verde cu buline mari, albe. 

A nu se uita prosopul. Atârnat de un băț pentru curațatul urechilor, prosopul e verde cu buline mici, albe. Un coș turcoaz pentru rufe, o hăinuță roz fucsia aruncată în el. Excelent. Lipsește oglinda. E cea mai importantă. Prin apele ei se trece în poveste, în lumea lui Alice (câte replici din frumoasa carte știe Miriam!). Se ia, deci, o ramă de pe la niște ponei (păstrată special pentru ateliere). O bucată de staniol, învelită cu scotch – iată oglinda! În dreptul ei se întinde o sfoară pentru rufe. Rapid – o bluziță se pierde de-un clește. 

Nu, nu putea lipsi fluturele. În ramă natur, un fluture cât o bucurie.

 

Lună cu superminuni să fie!

M&A&M