Le Calendrier de l'Avent 2017

01.12.2017 20:44

    Tot anul am păstrat cutiile săpunurilor mele preferate. Din ele încă răzbate și surprinde mirosul delicat al uleiurilor esențiale. Săpunurile acestea ne-au aromat simțurile un an întreg, așa că mi s-a părut potrivit ca zilele acestei luni să poarte haine parfumate cu lavandă și ylang ylang, cu eucalipt și cafea, cu roiniță și mentă creață, cu portocală și lemongrass. 

    După ce-am dat o tură pe la Târgul de poveste de la Opera Comică, târg ce s-a deschis pe ploaie, din păcate, și nu prea ne-a dat ocazia să ne bucurăm de povestea lui, am mâncat o amandină cu muult, muult rom și ne-am apucat de calendarul nostru magic. Al șaselea, iată!

    Am luat o pungă de cadouri pe care se deschidea larg zâmbetul unei fetițe-căpșunică. O pungă mare și dulce. Am desfăcut-o, am lipit-o din nou, am păstrat apoi un singur mâner, pe care l-am trecut prin urechile ambelor fețe și-am agățat punga noastră-suport la îndemână. 

Am întins apoi cutiile răbdătoare. Ce să vezi? Lipseau 4. Fuga la stocul meu cu săpunuri parfumate, un coșuleț de scufiță, pe care-l ador pentru comorile deținute. Desfac, așadar, 4 cutii la întâmplare: anason și fenicul, miere și gălbenele, hibiscus și propolis, grepfruit și mandarin. Săpunurile prețioase primesc învelișuri din hârtie, iar cutiile și mai parfumate se alătură suratelor.

    E timpul, e timpul, îmi răsună în minte rămășițele unei povești de demult. Miriam vrea să mă ajute. Încă miroase a amandină, miros de dragoste ciocolatie. O rog să-mi aleagă culorile, ținând cont de fondul cromatic al cutiei. Avem hârtie glasată lucioasă, hârtie cu motive de sărbătoare, hârtie glasată autocolantă, bandă adezivă, foarfecă zimțată, marker ondulat și speranța că va ieși ceva pe placul Moșului. Amira, mică și dulce, nu prea înțelege de ce ne-am cocoțat pe birou și nu ne dăm duse de-acolo amar de vreme. Timpul curge, curge. Între timp, fetele adorm pe rând, iar eu trag cu ochiul spre un film ce pare să-mi distragă atenția tot mai mult. Noroc că sunt aproape gata cutiile mele. Le-am luat pe fiecare și le-am îmbrăcat pe jumătate în hârtie glasată. Musai lucioasă! Partea de jos a cutiilor  are un hublou perfect pentru darul ce va intra în orarul magic al zilelor lui decembrie. Sunt perfecte zilele mele. Trebuie!

    Inițial, 1 e verde turcoaz, amintirea unei mări de demult. Îi pun și un șnur tricolor, știm de ce.   - E ziua noastră, mami! Ziua României! Și nu vreau verde, ci roz, roz fucsia. Cu aceeași vorbă alintată care ne-a trimis la logoped, z și s sună într-un mare fel în vorba lui Miriam.  1 va fi roz. Așa trebuie să înceapă calendarul de Advent.  Cu promisiunea unei luni de neuitat, nu cu nostalgia verii. 

Pun numerele corespunzătoare, apelând la hârtia autocolantă, pe care Miriam o taie frumos, o vreme, cu foarfeca zimțată. 

    Fetele dorm, așadar, când reușesc să-l agăț pe 24 în calendarul meu frumos. Sunt bucuroasă. Am făcut o treabă bună. În cameră miroase a scorțișoară și a dulceață. Nu știu de unde vine senzația de dulce. Poate din siropul de arțar al paginii lui Miriam. Căci pentru fetele mele, an de an, mă joc de-a Calendarul de Advent. Al doilea de când este Amira cu noi, al șaselea, iată, de când îmi zâmbește Miriam. Au fost calendare cu de toate. Cu povești, cu daruri, cu obiecte lucrate zilnic la ateliere improvizate pe covorul cu fluturi, cu fotografii și păpuși cusute. 

    Anul acesta, în fereastră, Miriam a lăsat scrisoarea pentru Moș Nicolae, așa cum face de fiecare dată pe 30 noiembrie.  Și, ca de obicei, în locul scrisorii, în dimineața lui 1 decembrie, moșul va lăsa ceva.  Eu știu deja ce.

    Miriam va găsi, tot în fereastră, darul moșului - un săculeț roz fucsia, din organza, în interiorul căruia se vor afla niște cartonașe inspiraționale, numai bune de pus în calendarul nostru. Fiecare zi se va îmbogăți cu bucăți de gând frumos. Câte unul pentru fiecare zi a lui decembrie. 

    Gânduri bune să vă dea și vouă luna asta minunată!

Ceva mai târziu...

    Pentru 1 decembrie  - două cartonașe din seria Cum să te simți bine în fiecare zi

1. Ai încredere în tine! Ești puternic/ ă. 

2. Colorează ceva cu familia ta. Te vei simți minunat!

     Așa că...

    S-au pus astăzi la o masă „doi părinți și doi copii / din Cartea cu jucării”, vorba lui Arghezi, „și-a ieșit ce a ieșit”: 

1. o fetiță și-un ponei, semnate Miriam; 

 2. The Virgin, Gustave Klimt, semnate mama (mulțumesc încă o dată Mariei pentru cartea mea de colorat!);

 3. un elefant și-o maimuță, la care au lucrat Amira și tata, în special, secondați de Miriam și de mama, pentru jocul de grup și spiritul de echipă. 

 

    Voie bună azi, 1 de decembrie, la noi în calendar și voie bună să fie și-n casele voastre!

 

P.S. 

Săpunurile mele parfumate sunt marca Savonia. Recomand!

Cartonașele mele inspiraționale sunt marca Jucării vorbărețe. Recomand!

    2 decembrie

1. În fiecare dimineață, gândește-te la ceva frumos despre tine!

Miriam: Sunt BLÂNDĂ! 

Amira: MA-MA!

Miriam: Spune și tu ceva frumos despre tine, mami! 

Eu: A spus deja Amira ce voiam să spun...

2. Spune, Te rog, cere-ți scuze și îmbrățișează! 

Îmbrățișări au fost multe azi, ca de obicei. Te rog s-a auzit de vreo două ori, iar scuzele au venit cand am lucrat la CLR și am încurcat ordinea cuvintelor în vagoanele unui tren. Dar despre asta într-o pagină cu sirop de arțar...

    3 decembrie

1. Citește o poezie și gândește-te cui ai dedica-o!

Ce am citit azi? Cea mai frumoasă poezie de dragoste semnată Nina Cassian. Dedicată fetelor mele, desigur. „ Știu de pe-acum ceasul acela în care voi scotoci după tine, prin 10 sertare, ca să-i pot spune cuiva cât de mult am iubit în tinerețile mele...” Și-am mai citit mult din Mircea Cărtărescu „Da, dragii moșului, erau șteluțe în genele ei...” Miriam a ascultat cu sufletul, așa cum face de obicei, când simte emoție în glasul meu. Iar eu tot mai mult i-aș fi citit. Amira și-a luat o cărticică mică, mică și s-a urcat în fotoliul ei. Citește și ea cu bucurie, asemenea soră-sii. Iar eu mă topesc...

2. Astăzi fii tu însăți/însuți, spune ceea ce gândești!

Sunt tot mai sigură de magia calendarului de Advent. Nu contează din ce e făcut. Îmbracă imediat haina magiei. Miriam m-a lovit de două ori cu o sinceritate neașteptată. Cuvintele mele reproduse în momente sensibile. Nu știu cum a reușit tocmai azi... Nu, nu o să divulg, dar o să-mi amintesc mereu că anumite lucruri e bine să nu le spui de față cu cei mici, nu știi când îți vor arunca propriile cuvinte în față. Abia aștept să vorbesc despre asta cu prietenele mele, iubitoare de mame ale taților... Asta ca să dau un indiciu...

    4 decembrie

1. Răsfață-te cu ceva dulce!

Hm, nici nu se putea altceva în calendarul nostru pentru 4 ale lunii. Miriam a împlinit azi 5 ani și 11 luni, așa că ceva dulce oricum ar fi trebuit. Ne-am pus pe treabă numaidecât. Am întins pe masă ce-am găsit prin bucătărie: câteva mere, 200 g făină integrală, o lingură de unt, puțin ulei de măsline, 2  linguri de zahăr pudră, un praf de sare, 2 ouă de prepeliță, că nu am găsit de găină prin frigider!, două linguri sănătoase de smântână grasă, scorțișoară, zahăr vanilinat. Super! O tartă cu mere caramelizate avea să fie gata în fix 30 de minute...  Am acompaniat-o cu voie bună și ceai de iarnă, îmbogățit cu multă mandarină. Mirosul de mere și de scorțișoară îmbracă așa de bine o zi de iarnă, încât afară poate fi cât de frig.

2. Nu încerca să faci totul perfect! Savurează momentul!

 Apoi nu am căutat perfecțiunea nici când am făcut tarta (totul a fost pus fără strictețea măsurătorilor), nici ceva mai târziu când ne-am apucat să-i facem Moșului o felicitare. Îl așteptăm mâine cu grâu și gânduri frumoase. Coli, foarfecă, creioane și carioci. Desenăm mânuțe dragi (fără spor la cele mici, mici!) și le decupăm cu atenție pentru a le folosi pe post de brazi. 1, 2, 3, felicitările sunt gata! Și gata-i și 4 decembrie. Mai bem un ceai și „stai, mami, am uitat să fac tema!”... Un creion alunecă apoi de-a lungul cifrei 8. Asta-i tema!...

5 decembrie

1. Gătește ceva cu drag! 

Cam greu de dus la bun sfârșit sarcina calendarului, mai ales când este mâncare suficientă în frigider. Așa că, printre multele activități ale zilei, inclusiv aceea de a face inimioare cu răvașe pentru copiii mari de la școala mamei, ne-am gândit că și o salată de fructe ar putea fi pusă la socoteală... Câteva mandarine, o banană, un kiwi cam acru, o portocală și câteva boabe de rodie, un strop de sirop de arțar și fulgi de ciocolată neagră, neagră, iată o rețetă numai bună pentru activarea simțurilor. Era nevoie de energie pentru ce avea să urmeze: ora de dans, pregătirea ghetelor, așteptarea Moșului, bucuria jocului cu darurile primite, povestea de seară...

2. Cumpără-ți o floare!

Pentru floare, chiar nu a fost timp. Așa că i-am aruncat într-o doară o vorbă lui tati, dar s-a făcut că plouă. Seara, târziu, nu mică ne-a fost mirarea să dăm peste o Crăciuniță roșie, roșie lângă ghetele noastre. Bunăoară, Moșul, bunul, auzise... Floarea noastră din calendar zâmbea veselă printre daruri și grâu verde, verde. 

Moș bun să aveți! Despre al nostru om povesti într-o pagină cu sirop de arțar sau cu aromă de scorțișoară. Vedem noi...

6 decembrie

1. Îmbrățișează pe cineva!

E de prisos să spun că ne îmbrățișăm zilnic de zeci de ori. Că gelozim dacă una e în brațe și cealaltă nu... Că mă prăvălesc sub greutatea îmbrățișărilor lor (nu a kilogramelor!)... Astăzi am trăit îmbrățișări din plin și nu doar de la fetele mele, ci și de la copiii mei mari, acum de clasa a XII-a, pe care i-am vizitat, așa cum îmi propusesem. Ei s-au bucurat de daruri, eu de bucuria lor și nu degeaba, bomboanele au fost ele însele BUCURIA. 

2. Ține minte: Ești unic și deosebit! Prețuiește asta!

Și tocmai azi mi-a venit Miriam cu un program artistic neașteptat. A dat un spectacol pe covorul cu fluturi, inventând un cântec neașteptat de frumos. Amira i-a ținut isonul, că doar nu e ea imitatorul de serviciu?!... Seara ne-am adunat toți patru în jurul mesei rotunde și-am jucat Mikado. Pentru generația mea, e jocul copilăriei. Pe atunci îi spuneam Maroco și jucam seri întregi cu părinții mei. Fratele meu era mic, mic, asemenea Amirei. Eu aveam poate un an mai mult decât Miriam. Nostalgii. Eu, traversând timpuri, migrez de la masa părinților mei la masa copiilor mei. Nu vreau să uit momentele astea. Sunt unice și deosebite!  

7 și 8 decembrie

1. Uită-te în oglindă împreună cu copilul tău și strâmbați-vă!

Activitatea asta trebuie să recunosc că m-a cam derutat. Nu-mi plac prostelile de niciun fel, cu atât mai mult strâmbăturile în oglindă. Noroc că tati este expert în jocurile caraghioase. Așa că au mers toți în baie și s-au prostit în apele adânci ale oglinzii, lăsându-mi mie doar bucuria de a-i fotografia. Un set de strâmbături s-a lăsat și la sosirea prietenei A, căci fetele s-au simțit în largul lor, cocoțate pe birou și antrenate într-o construcție de lego, aruncându-i Amirei din când în când câte-o mutră satisfăcută...

2. Fă-ți timp pentru tine și citește o carte!

Iată cea mai simplă și mai faină activitate a oricărei zile. Nu, nu cred că a fost seară să nu citim o poveste, poate două. Acum citim toate, îmbrățișate asupra unor pagini ce se adresează unor vârste tot mai diferite. Se întâmplă să răsfoim pagini de oameni mari. Am făcut o pasiune pentru cărțile lui Kery Smith, întrucât pun creativitatea în mișcare și Miriam are o tonă de imaginație. Alteori, Miriam mă pune să-i citesc din cartea mea, indiferent dacă este o carte de literatură sau una de afaceri (asta e, recunosc, citesc cărți de educație financiară mai nou). Obligatorie este, însă, citirea poveștii de zi cu zi. Astăzi am dat gata una dintre „poveștile minunate cu lucruri fermecate” ale lui Italo Calvino. Recomandăm! Noi citim cu drag scrierile lui. Avem deja o colecție, inclusiv „Desene nărăvașe”, carte pe care o răsfăiește și Amira. Spor la citit, așadar!

9 și 10 decembrie

1. Creează-ți arborele genealogic, deapănă amintiri cu părinții tăi!

Se întâmplă destul de des să vorbim, la masă îndeosebi, despre copilăria noastră, despre vacanțele petrecute la țară, despre bunicii pierduți acum și pe care mi-aș fi dorit mult să-i cunoască fetele mele. Miriam este fascinată și nu de puține ori mă pune să scot din sacul amintirilor mele istorisiri pline de dor. Când începe cu „- Și ce pozne mai făcea unchiul R?”, e clar, urmează o lungă întoarcere în timp. Așa că activitatea de azi a fost chiar pe placul ei. Ne-am pus pe povestit și pe desenat. Am făcut ARBORI MAI MARI, ARBORI MAI MICI. Ca de obicei, tati ne-a pus în încurcătură. Nu știa numele unor bunici. Mi s-a părut trist, așa că am intrat în toate amănuntele știute și i-am făcut cunoscute lui Miriam toate numele bunicilor, străbunicilor, verișorilor de toate gradele, așa cum mi le-am amintit și eu. Musai să le scriem pe toate într-o seară. Astăzi, 9 decembrie, am vorbit despre Sărbătoarea de Crăciun petrecută în casa bunicilor mei din partea mamei. Și mi s-a făcut dor de toți și de toate. Încă simt mirosul gutuilor de pe șifonier, încă văd strugurii atârnați în beci și gustul lor iernatic, ușor stafidit, încă văd bananele puse la copt pe sobă (așa credeam noi că se vor face bune de mâncat, când ele erau verzi, verzi), încă simt mirosul bradului și senzația pe care mi-o dădeau acele când încercam să smulg o bomboană de pe crengile lui, încă văd bucătăria cu miros de carne proaspătă și de țuică fiartă, mișunând de oameni care tocmai ajutaseră la tăierea porcului, încă  simt gustul șoriciului pus la usturoi după o rețetă pe care doar mamaia mea o știa, încă îl văd pe fratele meu spărgând globurile din brad cu niște mânuțe mici, mici, ca ale Amirei mele. Am în minte aceste ierni, la fel de puternic întipărite cum sunt verile din curtea celorlalți bunici. Ei nu mai sunt de prea mult timp, dar fetele mele trebuie să știe despre ei, despre noi, fiindcă, în fond, vor ști despre ele...

2. Fă ceea ce te face fericit/ă!

Apoi ce te poate face fericit la 5 ani și 11 luni decât întâlnirea cu prietena ta?!... Ce-a mai așteptat-o Miriam pe M, ce-a mai stăruit pe lângă ușă doar, doar o auzi mai repede ciocănitul... Când s-au întâlnit, fericirea a fost mare, mare. Și-au oferit cadouri, s-au îmbrățișat, s-au alintat și bucurat. Da, o întâlnire cu prietenii te poate face fericit. Iar decembrie, prin excelență, aduce astfel de daruri. M-am bucurat să fiu astăzi alături de copilele astea frumoase, s-o văd pe Amira căutând să țină ritmul cu fetele mari, să beau o ghimbiradă cu prietena mea și să povestim vrute-nevrute. Doar o durere cumplită de cap mi-a știrbit rotunjimea unui frumos 10 de decembrie și nu cred că am apucat să-i spun lui L. cât de tare m-am bucurat că suntem împreună uneori, mame și tați, copile minunate. Dar ea știe, cred. 

11 decembrie

Joacă un joc din copilăria ta!

Jocurile copilăriei noastre (se știu ei cei care schimbă sau au schimbat prefixul anul acesta) sunt cele din fața blocului. Și mă bucură faptul că Miriam a avut ocazia să le cunoască pe multe dintre ele chiar în fața blocului copilăriei mele. Acolo are prietene numeroase și jocurile se încing treptat uneori cu zarvă și multe râsete, alteori cu nervi și botoșiri... Azi, în casă, ne-am amintit unele, altele. Un șotron din cărți și un elastic au fost la mare căutare. Dar cum Amira se uita mirată la țopăielile noastre, ne-am pus pe citirea unor cărticele cu ghicitori și am câștigat-o de partea noastră. Literele noastre au ieșit treptat și Miriam și-a exersat astfel și talentul la rezolvarea ghicitorilor și pronunțarea Ț-urilor și Ș-urilor care îi cam dau de furcă în vorba ei alintată. Amira a arătat cu degețelul ei scump când un leu deloc fioros, când o pisică sau o broască fără prinț. Jocul a fost exact ce trebuia pentru o zi de luni deloc promițătoare... Noroc că urmează ora de balet și ieșim din casă. Prevăd un fazan în metrou și un joc de-a vorbitul în limbi străine: „- Hai să ne prefacem că suntem din altă țară, mami!” (Mda, și eu făceam asta când eram mică, mi se părea că deveneam brusc interesantă...) Spor la jucat!

12 decembrie

Începe să faci ceea ce ți-ai propus demult! Notează-ți pe hârtie trei calități!

Când a auzit ce-i astăzi în calendar, Miriam și-a luat repede creioanele și o hârtie oarecare, apoi a venit lângă mine, cerându-mi foarte serios s-o ajut la însemnări. - Bun, zic, ce calități crezi tu că ai? - Sunt frumoasă, o iubesc pe sora mea și te ascult. - Mda, frumoasă ești, iubitoare, cu siguranță, dar la „ascultătoare” aș pune ghilimele.  - Cum adică? - Adică, nu prea ești ascultătoare sau, mai bine zis, nu tot timpul ești ascultătoare.  - Da, mai am de lucrat, data viitoare o să te ascult. Îi zâmbesc, știind exact ce va fi data viitoare... când o voi ruga să strângă jucăriile întinse peste tot de Amira.  - Dar mami!!!!!! Mă pierd apoi în gânduri și când mă trezesc văd două copile frumoase, iubitoare și foarte ascultătoare care se joacă de-a coafatul. Jucăriile sunt întinse peste tot. - O fac frumoasă pe-asta mică de ziua ei! îmi zice Miriam, sesizând, desigur, deznădejdea de pe chipul meu în fața maldărului de jucării.  1 an și 3 luni de Amira, astăzi, 12 de decembrie! La mulți ani, minune!

13 decembrie

Astăzi cumpără ceva doar pentru tine!

De cumpărat câte ceva pentru fiecare n-am prea avut spor, fiindcă în cont erau prea puțini bani. În schimb, ne-am jucat de-a cumpăratul acasă. am improvizat un minimarket și am intrat pe rând în rolul vânzătorului. Miriam mi-a vândut un parfum cu visele ei, așa că seară de seară, de-l voi folosi, același vis mă va căuta. Amira mi-a vândut niște cărți după ce le-a împrăștiat pe toate dincolo de taraba cu pricina. Eu nu am mai vândut nimic, doar mi-am propus ca mâine, de vor intra bani în cont, să cumpăr pentru mine ceva foarte dulce, iar pentru fete - ceva foarte colorat.  Seara, însă, am petrecut-o în căsuța lui Moș Crăciun, alături de prietenele noastre de la Mogoșoaia, luându-ne pașaport pentru Laponia, așa că nu putem spune că nu ne-am cumpărat ceva doar pentru noi. Ne-am plimbat pe sub luminițe o vreme, am ascultat cântece de iarnă o altă vreme, privindu-le pe fete dansând. Apoi, acasă, sub chiote de bucurie, am mâncat clătite și-am băut ceai cu măr și scorțișoară. Jocurile s-au schimbat rând pe rând, dar veselia a rămas aceeași, așa cum îi stă bine unui neașteptat de frumos 13 de decembrie. Mulțumim, A!

14 și 15 decembrie

1. Oferă și acceptă un compliment!

Nu știu cum se face, dar după întâlnirea cu Moșu, parcă miroase mai tare a iarnă. Cu toate astea, fetele sunt dornice să iasă în aerul tare și să alerge, chit că li se înroșesc nasurile. Amira le privește din leagăn alergatul, dar, deși nu se lasă prinsă în jocul lor, o simt dornică de a le urma. Curând, îmi spun... Ajunsă acasă, după jocul din parc, Miriam cere, nerăbdătoare, biletul din calendar.  - Iată complimentul meu: erai cea mai frumoasă mămică din parc! Acum accept complimentul tău. Eu, luată prin surprindere: - Tu știi să faci cele mai frumoase complimente. Zâmbește de sub genele lungi. S-a rușinat puțin. Se uită apoi la soră-sa: - Amira, îți stătea foarte bine cu părăria MEA roz!

2. Spune o rugăciune din suflet!

E perioada rugăciunilor televizate. Se întâmplă multe în aceste zile. Și e dureros să vezi câtă ipocrizie ia naștere chiar lângă tine. - Hai să spunem o rugăciune, mami! Și o spune Miriam a mea. Din suflet. Îngerașul ei îi este alături și sper să fie mereu și mereu.  Seara ne găsește la un curs de machiaj. Eu și Miriam, ca fetele. Aici, pe Calea Victoriei. Vendredi, soirée des filles! Mâine, pe aceeași Cale, va trece un convoi regal.

16 și 17 decembrie

1. Sună o persoană pe care nu ai mai văzut-o de multă vreme!

Eu nu am sunat pe nimeni, dar Miriam a simțit nevoia să vorbească cu buni mama. Nu mi-a spus ce-au vorbit. Pesemne, are legătură cu sosirea Moșului. Buni mama e mai receptivă la „datele” din scrisoarea către Moșu, scrisoare pe care, de altfel, Miriam a definitivat-o în seara asta, după ce s-a sfătuit cu soră-sa. Eu spun doar un „mulți ani” către M., pe care n-am mai văzut-o de multă vreme și de care mi-e tare dor.

2. Dăruiește din suflet!

Nu știu cum s-a nimerit ca tocmai azi, înainte de a citi mesajul calendarului, Miriam să-mi ceară să pregătim cadourile pentru tombola de la școală, tombolă care va avea loc abia marți. Cum mâine are spectacol, Miriam s-a gândit că nu va fi timp pentru aceste pregătiri, așa că m-am conformat. Hârtie de împachetat, carioci, bandă adezivă, coli colorate. Și cadourile noastre au primit lângă ele felicitări marca Miriam, adică făcute pentru a fi dăruite din suflet. Pentru că vorba calendarului e lege pentru noi, Miriam a simțit nevoia să pună în brad cele două globuri cumpărate de noi vineri pentru Magic Camp. Doar atât azi, fiindcă sunt globuri prețioase, zice Miriam. Și, da, așa este. Povestea lui Magic Camp aduce lacrimi în ochii oricui... Dăruiește din suflet! La mulți ani, L!

18 decembrie

1. Astăzi dansează ca și cum nu te-ar vedea nimeni!

2. Ai încredere că poți să faci tot ceea ce îți propui!

S-a scris Feeria poveștilor astăzi, 18 decembrie, pe scena Teatrului de pe Lipscani. Prințesa mea a fost întâi o Albă ca Zăpada delicată, urcând pe scenă cu emoția primei reprezentații de balet. My ballerina mi-a trezit emoții duble, fiindcă mi-am amintit prima Feerie a Crăciunului, primul ei dans pe scena teatrului, când, ca și azi, sistemul de încălzire cedase, iar fetele au înghețat în stal. Azi, în primul spectacol de balet, Miriam și-a întins brațele și-n delicatețea mișcării, inima mea a amuțit preț de câteva clipe. Când a îmbrăcat rochia de Rapunzel, Miriam trecuse deja peste emoții. Acum era sigură pe ea, fiindcă dansează deja de ceva timp și are în spate experiența altor 4 Feerii. S-a bucurat de dans, apoi s-a bucurat de darurile primite de la Moșu, de medalii și diplome. Bucuria serii s-a prelungit până hăt târziu, căci multe aventuri s-au scris, inclusiv o lungă călătorie cu metroul, călătorie în urma căreia mama s-a cam resimțit din cauza cadourilor grele... Pentru ele, mulțumim sponsorilor Feeriei. Cât despre Amira, ea a trăit a treia oară bucuria de a-și vedea sora dansând (nu-mi vine să cred!), dar și bucuria de a fi cu nașa ei, care a venit să vadă prințesele din povești. Mulțumim, M și te îmbrățișăm!

19 decembrie

1. Astăzi zâmbește mult! Bucură-te de ziua aceasta!

Zi de petrecere la școală. Cu daruri, pizza, voie bună. Miriam a fost încântată și emoționată. Emoționată într-atât, încât a ieșit din clasă uitându-și cadoul primit de la Maria, un joc cu litere pentru care oricum nu am avut spor, întrucât Amira a făcut tot posibilul să-și însușească toate, absolut toate cartolinele. Bucuria a fost mare peste zi, căci am găsit multe jocuri uitate printre rafturi...

20 decembrie

1. Îndrăznește să visezi și să-ți faci planuri!

2. Fă în fiecare zi ceva nou!

Zi de iarnă, friguroasă, întunecoasă. Timp bun de petrecut cu bunicii, de spus povești la căldură. Timp și mai bun, apoi, de a face bradul, optând pentru roșu și auriu. Anul acesta, bradul este mic, mic, și urcat pe comodă. Amira are acces la el cât să-l împodobească. Apoi, când vrea să-l despodobească, bradul urcă... Ce bucurie sub brad, însă! Pachetele sunt colorate și ispititoare. Daruri de la nașa Amirei. Fetele sunt grăbite să despacheteze. Surpriză și uimire! 20 decembrie merge la culcare cu pașii tot mai siguri ai Amirei. Cândva, 21 decembrie îmi aducea pașii tot mai siguri ai lui Miriam... Ce ți-e cu decembrie ăsta! Ce grabă, ce fugă, ce promisiuni! Amira mea frumoasă, să te poarte pașii mereu sănătoasă!

21 decembrie

Răsfață-te cu o baie cu spumă (și un pahar de șampanie)!

Zi grea pentru noi. Piticu, motanul nostru, a fost operat. Toată ziua i-am purtat grija. Ne-am făcut de lucru fugind de colo-colo, inclusiv să luăm niște daruri din partea verișorilor olandezi. Și ce paradă a urmat! Niște pantofi cu toc, de prințesă, au făcut deliciul serii. Miriam și-a scos rochia de Aurora și a improvizat pe marginea cunoscutei povești. Amira a intrat în joc și s-a ținut după frumoasa Aurora, ba luându-i bagheta, ba ținându-se de trena strălucitoare. Când s-a întors motanul nostru portocaliu acasă, am putut cu adevărat să ne bucurăm de seara poveștilor, știindu-l cât de cât sănătos. Baia ce a urmat a avut nu doar spumă strălucitoare, ci și sirene purtătoare de cânt și perle aromitoare. 21 decembrie s-a dus la culcare în liniște pe fondul unei muzici de poveste și aburi de lavandă sonoră.

22 decembrie

Spune un cântec de leagăn și ascultă o poveste de Crăciun!

Zi de colindat. Miriam și A., prietenul ei cel mai bun. Joc întâi, că așa stă bine colindătorului. Cu măști, desigur. Amira și A. cel mic s-au întrecut în țopăit printre jucării, vorbind pe limba lor încântătoare și stârnind exclamații entuziaste din partea mamelor bucuroase. R. și cu mine avem povestea noastră legată de nașterea celor doi A. Și întâlnirile noastre păstrează mereu ceva din bucuria începuturilor, când un călugăr, știm noi care, ne-a șoptit că ne vor alege o fetiță și un băiețel de septembrie... Când au hotărât, cu greu, că jocul s-a terminat, Miriam și A. și-au luat traistele și s-au grăbit să colinde prin cartier. S-au întors cu portocale și alune, cu prăjituri și bănuți, cu bucuria colindului și farmecul unei seri pe care o vor pune în sacul amintirilor de copil. Amira a primit-o pe sora ei cu Nanita mia, cântecul lor de leagăn preferat, iar eu am lăsat cartea poveștilor de Crăciun să se deschidă la filele lui 22.

23 decembrie

Vizitează-ți părinții și îmbrățișează-i!

23 decembrie e întotdeauna legat de plecarea la buni mama, plecare pe care Miriam o așteaptă cu nerăbdare. Am împachetat cadouri și am făcut felicitări, am astrâns în suflet dorul și bucuria revederii. Drumul lung n-a fost simțit, căci Miriam a cântat și-a ascultat povești. Amira a dormit în mare parte. Acasă, ca de obicei, buni ne-a primit cu de toate. Doar absența lui tati a făcut ca seara să nu fie perfectă, dar motanul nostru portocaliu și bolnăvior avea nevoie de el. 

24 decembrie

Vezi filmul tău preferat!

După împodobirea bradului de la buni mama, ce putea fi mai potrivit în așteptarea Moșului bunului decât vizionarea filmului preferat. Eu aș fi zis, ca fetele, Mic dejun la Tiffany, Miriam, însă, a declarat: „Elsa și Anna!!!!!!!! „- Păi ăsta-i filmul tău preferat?” „- Nu, Belle! Dar și Elsa, Albă ca Zăpada, Cenușăreasa, Clopoțica...” Toate ar fi fost bune, bag de seamă, așa că rămânem la Regatul de gheață, pentru a fi în ton cu vremea. După film, când s-o-nsera, un Moș bun ne va face poate o vizită mult așteptată. 

Moș bun să aveți, daruri frumoase, liniște, voie bună! Dar cel mai mult sănătoși vă dorim, acum și tot anul ce va să vie! Calendarul nostru și-a scris astăzi ultima filă pe 2017. Îmbrățișări către toți! 

Mulți ani, C!