Le Calendrier de l'Avent no 7

01.12.2018 21:06

  

  Calendarul de Avent, 2018. Anul 7 pentru noi. M-am străduit în fiecare an să duc la bun sfârșit ceea ce îmi propuneam pe fiecare 30 de noiembrie. 24 de zile urmau cu bucuria împlinirii unei activități de suflet. Miriam îmi era partener de joacă și de lucru. Aveam ateliere sau jocuri. Cream ceva, construiam ceva sau, pur și simplu, ne lăsam purtate de un moment al relaxării copilărești. Anul acesta nu ne-a găsit prea entuziaste în fața Calendarului. Au fost multe pe capul nostru în ultimul timp, ne-am pierdut în imediat. Așa că azi a trebuit să ne repliem. Am sărbătorit Ziua Națională cu dovleac copt și vin fiert, cu scrisori pentru moși și filme pentru copii, cu ceva curățenie prin lăzile cu jucării, în căutarea unora tocmai bune de dăruit. Aici a fost ceva de lucru, căci jucăriile  puse de Miriam deoparte pentru copiii nevoiași, erau preluate de Amira și făcute dispărute…

     Lung acest 1 de decembrie. L-am îmbrățișat cu drag, însă. Rupem astăzi prima provocare din calendarul nostru de Avent și sperăm ca decembrie să fie bun cu noi și să nu ne piardă pe parcurs… Provocarea a fost să facem scrisoarea lui Moș Nicolae. Ce-a mai meșterit-o Miriam! Din când în când o întreba pe Amira dacă e de acord cu ce cadouri a cerut pentru ea, pentru mami sau pentru tati. S-a lăsat o mare tăcere la un moment dat. Nu prea am înțeles ce se întâmpla. Apoi mi s-a explicat. E primul an când Moșu nu va mai găsi pregătite ghetuțele Piticului. Motanul nostru portocaliu a plecat. Da, e primul calendar fără el. Iau tăcerea copilei mele și o ascund în suflet. Așa cum am făcut ieri seară, la petrecerea lui Andrei. Superman i-a întrebat pe copii cine are animal de companie. Apoi a insistat. Cine are cățel, cine are pisică?!... Miriamul meu frumos a ridicat mâna din obișnuință. Am văzut-o în secunda următoare lăsând mâna jos, conștientizând absența Piticului nostru. Și atunci i-am luat tristețea și-am mototolit-o ca pe hârtie... 

        Revenind la scrisoarea moșului. A scris ce-a scris Miriam, apoi a pus scrisoarea la fereastră. Moșu nu a uitat să o ia. A lăsat, în schimb o altă scrisoare, rulată, prinsă cu fundiță verde de mânerul ferestrei. Le asigura pe fete că vine negreșit, căci tare cuminți au fost. Ele mândre de-așa apreciere, eu – fericită să le văd zâmbetele. 

    1 decembrie fuge în goana anului. Eu îmi iau fetele în brațe  și ne uităm la un film de mult programat. Pete și dragonul. Verde precum decembrie… La mulți ani, România! Bun venit, decembrie!

        Lună cu minuni să fie!