Povestea altui decembrie de calendar / Bonjour, mon ami!

16.12.2015 23:52

Cu Bonjour, mon ami! deschiserăm și noi atelierul lui 16. O melodie săltăreață și veselă a unei canadience - Angèle Arsenault, pe care o mai ascult din când în când, în așa-numitele ore de franceză cu Miriam. Asta, dacă nu cumva fata mea cere Joe Dassin, melodia aia, mami, pe care mi-o cânți când mergem la dans. Și melodia aceea este A toi, o melodie pe care i-o cântam când încă nu venise la marea întâlnire. De atunci, i-o cânt mereu și mereu, iar mâinile ei se întind spre mine în cea mai așteptată îmbrățișare. Ce-i cu Bonjour, mon ami, însă? - E un cântec despre prieteni, mami! îi spun copilei mele, care repetă A-mi, A-mi. Astăzi, 16 decembrie, prietenii au tot trimis semne, ca și cum s-ar fi vorbit. Nu știu ce le-a venit. Semne din depărtări, venite deodată. Apoi au fost darurile neașteptate de la așa-numitul prieten secret, un joc cu bucurie și uimire. Miriam a primit și ea o tolbiță-bufnicioară de la niște copii mari, o cutiuță muzicală de la o prietenă a mamei ei. Unde mai pui că la grădi, un alt Moș bun a venit neașteptat și le-a dat alte daruri frumoase, pe care băieți și fete abia așteaptă să le deschidă: - Mami, mai vreau să stau puțin la grădi cu prietenele mele, ne deschide doamna altă jucărie. Și doamna trebuie să promită că vor deschide pachetul mâine...

Ce facem noi pentru 16 ale lui decembrie? - A-MI, A-MI! O brățară a prieteniei, fie! Nu, nu e solicitant deloc, puțină atenție și răbdare! Luăm 4 fire de ață cerată (alunecă mai bine prin mărgele colorate, dar nu-i obligatorie). Noi avem o ață roșie, puțin mai groasă și 3 albastre, mai subțiri.

Pentru mânuța lui Miriam, ma plus belle amie, a fost nevoie de fire cu o lungime de 30 cm, trecând brățara de două ori peste încheietură. Din cutia comorilor, Miriam a ales două mărgele cu orificii ceva mai mari care să permită trecerea celor patru ațe fermecate. Butoiaș, le-am zis noi... Întâi le-am înnodat la un capăt, apoi am introdus mărgelele alese și le-am așezat cuminți sub nod. De-acum - lucrătura dificilă. Miriam ține de nod, eu încep împletitura. 

Am 4 fire. Să le zicem: Mia, Alma, Laura, Maria. Mia trece peste Alma, pe sub Laura și pe deasupra Mariei. - Hei, ce-i asta, mami, de unde-ai scos-o? Apoi Alma trece peste Laura, pe sub Maria și pe deasupra Miei. Laura, Maria, Mia, Alma... Maria, Mia, Alma, Laura. - Așa e jocul, mami! Punem nume de prietene pentru fiecare fir. - Da, ai dreptate! - Prietenele mele, prietenele tale! - Eu nu le cunosc pe toate prietenele tale, mami! Dar tu, da! Și mă gândesc că va veni ziua când nici eu nu-i voi cunoaște toate prietenele. De-mi va povesti despre ele! Mia, Alma, ... Gata împletitura. Nu, nu-i perfectă! Ne-am mai încurcat cu gândul la toate prietenele - cele care nu erau în joc, dar pe care le-aveam în minte în timp ce împleteam. Tot M-uri și L-uri, apoi I-uri și C-uri și G-uri și N-uri și R-uri și F-uri. - Hei, multe prietene mai ai, mami! Și-ncepe și ea: - Am și eu multe A-uri! Și M-uri! Gata! Miriam alege mărgelele pentru fiecare fir în parte - 3 flori și-un butoiaș.  Gata din nou! 

Avem o brățară a prieteniei. O dăruim lui 16 și prieteniilor noastre. Ea și-amintește de jocul cu Mia. Ea era Amber, Mia era Sofia...

Iar eu o trimit cu drag către un M. care astăzi împlinește o vârstă aducătoare de mare bucurie, știu eu! Și nu pot să nu mă gândesc la câți ani de prietenie avem... La mulți ani, Maria!

Urcăm darul lui 16 în calendar și-l îndulcim cu o ciolătățică purtătoare de vești interstelare.

Lună cu minuni să fie!

M&M