Povestea altui decembrie de calendar / Breloc înaripat

06.12.2015 12:01

Aveam multe în gând pentru atelierul din această seară. Obiecte drăguțe, cu specific. Doar era seara așteptării lui Moș Nicolae. Am pregătit, întâi de toate, colțul cu ghetuțe și globuri colorate, fără a uita să punem în castronelul-inimioară biscuiți caramelizați cu scorțișoară pentru Moș. În bucătărie mirosea a pâine coaptă și a ceai de mandarine. Grâul din Noaptea Sf. Andrei fusese verificat, încolțise mai ales în bolul lui Miriam... Cesaria Evora umplea camera atelierului.  

- Uite ce propun să facem, prințesă! zic eu, derulând o listă generoasă de ghetuțe și steluțe și bețe cu fundițe... - Dar, mami, eu vreau să facem ceva din plastilină! Eram încurcată. Mă mai încurcase în seara asta o dată și nu-mi plăcuse deloc. O dusesem la Mogoșoaia să-l vadă pe Moș Crăciun în căsuța instaurată acolo și să se bucure la aprinderea luminițelor. Acolo, lume multă, obositoare, o muzică proastă, niște băieți amețiți. Iar Miriam voia floricele. Am refuzat-o, iar ea mi s-a pus pe un plâns de nerecunoscut. Nu știam cum să plec mai repede, așa că nu-mi ardea de stat la coadă la floricele... Ideea fusese a lui Andrei, dar pe el nu-l afectase refuzul, mai ales că-n trecerea lui pe lângă bradul imens avusese timp să tragă un șut într-un glob pe măsură. Din încurcătura aceea am ieșit tăcând. Pur și simplu, în mașină, am tăcut. Și-a tăcut și ea. Acasă și-a cerut scuze cum numai ea știe, ne-am îmbrățișat și-am uitat. Acum era o altfel de încurcătură. Plăcută și provocatoare, că nu știam ce-aș fi putut să fac din plastilină și să urc apoi în calendarul nostru. 

Deschid cutia cu chestiuțe - hârtie, fetru, bile, fundițe, ațe, nasturi colorați, hei, uite, cârligul metalic al unui viitor breloc din plastilină. Asta e. - E perfectă ideea, mami! Acum să vedem ce putem face din plastilină. Deschidem altă cutie - pe masă se răstoarnă tuburi cu plastilină, forme și instrumente de modelat. Și-un fluture. Desigur, un fluture!

- Mami, dă-mi planșeta! Și să desfaci plastilina! Și răsucitorul îmi trebuie.  

Mă simt ca-n sala operatorie. Nu are timp pentru te rog...

Deci, operație de modelaj! Se ia o planșetă pe care se așază rând pe rând: bulgări colorați de plastilină, mărgele, suport-breloc, sucitor, cuțit de tăiat plastilină, ață cerată și mânuțe de copilă creativă. 

Se aleg bulgării de plastilină după dorințele cromatice ale copilei. Se încălzesc și se amestecă fără prea multă insistență, nu care cumva să se piardă culorile una-ntr-alta. Se întinde apoi bucata mare de plastilină cu un sucitor entuziast și se apasă cu putere fluturele jucăuș. Intră-n joc și cuțitașul. E atent, umblă cu prudență în jurul înaripatului și desprinde ușor-ușor marginile. 

Fluturele a ieșit din cocon, dar nu-i gata de zbor. Întâi fixăm suportul-breloc în apropierea capului. Îl înfigem bine și sperăm să se usuce cât de repede plastilina, ca trupul fluturelui să fie susținut de cârlig. Apoi pietrele colorate fac jocuri de lumini pe aripi, așezându-se, circular, câte trei pe fiecare aripioară. Încă două în vârfuri și fluturele nostru-i gata de zbor. - Ce frumos e, mami, dar n-are antenuțe. Gesticulează în semn de ce ne facem?!... Nu, n-are și nici nu cred că putem pune, riscăm să distrugem punctul de susținere, dar... - Uite, facem codițe de zmeu. Una, două, trei mărgele turcoaz pe o ață, una, două, trei mărgele în celălalt capăt și gata! Punem codițele și fluturele este deja aerodinamic. Noi suntem mândre, fiindcă, odată ridicat, fluturele nostru pare destul de bine ancorat. E un breloc desăvârșit! 

Îl punem în brațelui lui 5 și-l urcăm în calendarul lunii noastre. Miriam își amintește că n-a mâncat ciolotățica lui 5 decembrie, așa că se grăbește spre panou: o lumânărică aprinsă pe o crenguță de brad îi amintește că trebuie să-și aprindă lampa de la pătuț.  - Să vadă Moș Nicolae când vine, mami! Și da, pe 5 încă nu-l trimitem în tolba anului, căci mirajul lui abia acum ia naștere... Moșul trece prin ferestre, împlinind dorințe de copil...

Lună cu minuni să fie!

M&M