Povestea altui decembrie de calendar / Castelane-n carusel

19.12.2015 06:56

Pe 18 l-am întâmpinat cu multă bucurie și cu multe planuri. Nu ne-am gândit că și el va fi darnic, colorat și cald precum parfumul cu ulei de trandafiri pe care l-am primit de la cineva tare drag. A venit cu gândul intens la bradul ce trebuie făcut. Astăzi, ca dar pentru 18. Și, cum nu ne-am pus de acord de vreo săptămână-ncoace pentru ce culori vom opta, am stat astăzi, peste masă, la un suc de portocale, și-am chibzuit. Mov obligatoriu! - Dar și roz, mami! – Roz și mov a fost anul trecut! Aș vrea ceva glamour! zic eu, gândindu-mă la momentele de peste an pe care le-am parcurs sărbătoresc. – Adică, mai strălucitor! - Știu, mami, auriu și mov! Mi se pare o alegere excelentă, batem palma, terminăm sucul de portocale și hotărăm să pregătim scrisoarea Moșului, de altfel, scrisă/desenată minunat de copila mea, dar pentru care e nevoie de un plic și-un clips de agățat în bradul cel strălucitor. Pentru pregătirea bradului, ritualul e același: spălat, îmbrăcat, aranjat, parfumat. Ea nu vrea-n acest an nici rochiță roșie, nici rochiță verde, care să rezoneze cu împodobitul bradului. Ea vrea eterna rochiță de Sofia. E prințesă și-n seara aceasta. – Dar, mami, facem bradul cu mov, așa că mă îmbrac în Sofia, mă voi asorta perfect! Și perfectul acesta este într-adevăr perfect.  Colinde, vin roșu, ceai, brad. Tati, ca de obicei, ne însoțește făcându-ne fotografii, noi căutăm locul potrivit fiecărui glob. - Mami, ce strălucitoare sunt merele acestea! Seamănă cu mărul din Albă-ca-zăpada. Dintr-o cutie se răstoarnă mere roșii și aurii, le alegem doar pe cele aurii și-o lăsăm pe Albă-ca-zăpada să se descurce cu mărul ei roșu, strălucitor. Miriam găsește și-o fetiță înaripată. E minunată, de la Crăciunul lui aproape 2 (ani de Miriam). O agățăm sus, lângă vârf. Acum punem câteva globuri de ciocolată, aruncăm două fire de beteală – unul auriu, cu steluțe, altul mov, fără steluțe. Instalația, din câte-mi amintesc, era roz, dar o pun, sperând să emane lumină movulie de data aceasta. Steaua! Ridic fata în brațe, e emoționată, are o misiune și nu trebuie să greșească. Nu-i iese din prima. O, gata! Bradul este absolut minunat. Minunat! Trebuie să-l aprindem. Și, da, lumina instalației se izbește-n globurile mov, ea însăși se face mov. - E perfect, mami! Nu-i așa, tati! Să nu uităm scrisoarea! Nu, nu uităm, o agățăm cu un fulg de nea. Acum e liniștită. Mai țopăie în jurul bradului, mai cântă un colind, mai aprinde și stinge lumini. Încet-încet o atragem spre bucătărie să mâncăm ceva. Tradiția spune că Moșu’ vine tiptil, se uită prin bradul împodobit, căutând mesajele de dragoste lăsate de copii și, dacă le găsește, lasă ceva sub brăduț, chiar dacă nu-i Ajunul încă. Prin urmare, cât Miriam mănâncă ceva, Moșu' cel minunat citește scrisoarea pe care tocmai a găsit-o pe crengile proaspăt împodobite.  Cu două zile înainte, Miriam îmi spusese că vrea un săpun de trandafiri, dar în formă de trandafiri ca acela de data viitoare. Data trecută aceasta, proiectată mereu și mereu în viitor de niște rotițe ale minții lui Miriam pe care doar ea știe cum le învârtește, fusese tare demultișor. Dar, cum aroma de trandafiri se lipește de orice suflet, Miriam a reținut-o întocmai și a tot cerut-o. Așa că Moșul acesta șugubăț a atins cel puțin două simțuri în seara aceasta – auditiv, printr-o cutiuță muzicală și olfactiv - prin  minunea de săpun de trandafiri. Ce esență avea, n-aș putea spune, dar în cameră mirosea a magie trandafirească. Cadoul a încântat-o peste măsură, iar faptul că scrisoarea ei nu mai era în brad a făcut-o să creadă că sigur, sigur, de Crăciun va avea ce și-a propus. Ceea ce nu știe ea este că Moșu’ tot caută ce e în scrisoarea aia și nu, nu prea găsește, iar vapoarele din China n-ar ajunge la timp, oricât de mult s-ar strădui Moșu’. Vom vedea însă. Doar e magie în casă și-n brad.

E târziu, draga Moșului, iar noi n-am apucat să facem darul de calendar. Ciolătățica a fost mâncată de ceva timp – un om de zăpădă sprijinit de-un brăduț. Am găsit, însă, în timp ce pregăteam camera pentru brad, diverse lucruri pe sub canapele: câteva  prințese căzute de pe niște litere de carton, niște plăcuțe de lemn date la o parte din rama unei pânze pe care o pictasem acum ceva timp pentru o prietenă, un Cd corupt pe care tati voia să-l arunce la coș. Am adăugat niște șervețele frumos imprimate, o foarfecă abilă, două tipuri de adeziv, un lac protector, un fir de rafie aurie și-un nasture. Între drumurile căutării de instrumentar, am găsit și-o rolă de hârtie igienică aproape epuizată. 

Excelentă idee! Ce puteam urca noi în calendarul nostru și-n brad decât un carusel cu prințese. Așadar: se ia un cd ce nu mai vrea să rezoneze-n culcușul său muzical. Se aruncă pe el câteva linii de adeziv și-un șervețel imprimat cu o minunată floarea-soarelui. Iată scena prințeselor noastre! Se ia apoi rola de hârtie igienică și se lipește pe ea un alt șervețel minunat. Noi am avut unul cu un frumos castel, între turnurile căruia plutesc prințese cu daruri. Iată și centrul caruselului nostru! Deasupra lipim un cerc peste care am aplicat o altă bucată de șervețel cu ceva castel imprimat. 

Luăm plăcuțele de lem și le lipim pe scena cd-ului. Patru sunt suficiente. Miriam nu e precisă în lipirea unei plăcuțe și nici nu vrea s-o ajut, așa că nu ne iese o poziționare simetrică. Nu-i bai! Avem acum suporturi pentru prințesele noastre. Le invităm la bal! Lipim de fiecare suport o prințesă sau un grup de prințese. - E minunat, mami! Și mi se pare și mie minunat. Aștept să se usuce... 

Prințesa mea va merge la culcare, însă. Eu mă pierd în noapte, strâng lucruri din urma atelierului, din urma împodobirii bradului, din urma trecerii Moșului... Hei, caruselul este uscat, stă-n picioare. Il dau cu lac protector. 

Înfig un ac prin urechea căruia am strecurat un fir auriu de rafie. Îl trec prin cercul-acoperiș și ajung cu el la baza cd-ului. În dreptul orificiului fixez un nasture-barieră. E perfect, dacă pun caruselul meu pe masă, el se invârtește pe baza năsturașului rotitor. Mă întorc la acoperiș, fac o fundiță. 

Gata, urc caruselul meu (fără căluți) în bradul magic. Miriam va fi mâine încântată. 18 a mers de ceva vreme la culcare. Eu zâmbesc celui mai minunat dar al acestui 18, o vorbă a lui Miriam, aruncată peste masă: - Am un suflet pentru tine, mami!

Lună cu minuni să fie!

M&M