Povestea altui decembrie de calendar / Ipostaze strălucitoare

25.12.2015 21:18

Pentru darul lui 24 era nevoie de ceva strălucitor, sărbătoresc. Pentru că era ultimul dar al lui decembrie, un dar ce urma la rându-i să fie răsplătit cu alte daruri din partea Moșului Bunului. O stea plecase de ceva vreme la drum, urmată de magii din poveste. Luna era plină, rotundă ca o portocală parfumată pe care vrei s-o dăruiești lumii întregi. Miriam cânta de zor colinde, așteptând întâlnirea magică. În rucsac așteptau cuminți niște fotografii cu Miriam cea minunată, fotografii care grăiau povești ale unor momente sărbătorești din iubitul decembrie. Ipostaze cu o Miriam ieșită pe scena Teatrului de pe Lipscani într-un minunat spectacol de dans ce poartă semnătura coregrafei Viviana German. Într-o rochiță roșie de Crăciuniță, Miriam radia. Ipostaze cu o Miriam ieșită pe scena serbării de la grădiniță, într-un costum popular moldovenesc, de-o vârstă cu mama ei. Veselă, purtându-și cu mândrie costumul și floarea din păr. Și tot în rucsac - un minunat Diy book kit. Un perfect dar pentru acest 24 magic. Nu era nevoie decât de o foarfecă și un lipici bun. 

Între timp, un brad parfumat aștepta și el să primească strălucire. Momentan se lăsase în tăcerea-i tainică, răspândind în aer un miros de iarnă și de bogăție. Miriam a început să pună globuri roșii, precum rochia de catifea ce-i dădea aerul unei copile de poveste. Ridica brațele și din mâneci păreau să iasă păsări. O priveam peste masă, lăsându-mă în voia inspirației. Fotografiile păreau să scrie singure povești magice, chemând flori și fluturi care să le acompanieze spunerea. 

Nu știu când s-au făcut darurile lui 24. Absolut minunate - un brad care s-a trezit din tăcerea-i tainică și-a șoptit despre un copil abia născut; un album-evantai din care 8 fotografii șopteau povestea unui alt copil minunat. Daruri perfecte. 

Când am plecat în căutarea Moșului, din cer s-au auzit cântece de stele și nori. Trei fetițe au luat locul magilor. Aceleași trei fetițe, care, de trei ani încoace, îl așteaptă împreună pe Moșul cel bun. Aveau aceleași roluri în spectacolul întâlnirii: o fetiță e nerăbdătoare să spună repede poezia și să-și primească darul așteptat, alta e timidă, stă cu ochii-n pământ, cheamă-n ajutor o privire cunoscută, iar a treia vrea să prelungească momentul întâlnirii magice, să stea de vorbă cu Moșul, să-l întrebe de sănătate. Anul trecut acest al treilea rol a fost jucat de Miriam. Era în largul ei, avea pregătită o poezie lungă și plină de sensuri. Acum, aceeași Miriam a jucat rolul timidei. A plecat ochii, frământându-și mânuțele. A schimbat poezia pregătită pe Steaua sus răsare și-a căutat să scape repede din brațele Moșului, nu înainte de a-i mulțumi frumos. Dar el nu și nu. N-a lăsat-o fără câteva întrebări suplimentare și fără câteva îmbrățișări. 

A meritat așteptarea, însă. S-a dovedit că Moșu' cel darnic citise cu mare atenție scrisoarea ce dispăruse magic din bradul fermecat acum câteva zile. Darurile erau întocmai. - Moș Crăciun e la fel de bun ca Moș Nicolae, mami! mi-a spus la ureche, nu care cumva s-o mai audă cineva. Așa e, draga Moșului! zic în gând, zâmbind drumurilor nenumărate pe care le-am făcut în căutarea Moșului acestuia bun... Ba, micuța Laura, care tocmai primise o trusă de doctor, l-a și consultat puțin pe Moșu': - E bine, Moșu'! E bine, dragul de el! Și bine să fie mereu și mereu, că tare se mai străduiește să-i bucure pe cei mici și minunați.


Crăciun frumos și bun să fie!

Lună cu minuni în continuare! 

M&M