Povestea altui decembrie de calendar / Nasturi, ață și-un motan

20.12.2015 10:54

- Vreau să facem o pisică, mami! Sau un animăluț, dar o pisică mi-ar plăcea... Sunt în mare încurcătură la acest atelier. – Lasă-mă să mă gândesc puțin! zic, în timp ce o ajut să-și ia ciolătățica din calendar – două ciupercuțe cu pălării roșii ce-i trezesc rapid amintirea poeziei de la serbarea din vară. Chiar așa, ce-i cu ciupercuțele-n calendarul nostru? – Te-ai gândit? Mă-ntreabă în secunda următoare și tare mi-e că nu pot să zic nu. – Hai să-ncepem! zic și eu, deloc convinsă că știu a începe. Cu toate acestea, sunt destul de sigură în alegerea instrumentarului: mărgele de diferite forme și culori, ață elastică (ce bine că am în casă!), nasturi albi, mari și mici – ha, rămași de la ciupercuțele din vară!, sârmă plușată verde, o inimioară din polistiren, șervețel imprimat cu flori, adeziv, ochi mobili verzi, verzi. Și-un motan mare, portocaliu, în așteptare... Mda, am ceva în minte, se pare! Ață, nasturi și-un motan ce se vrea aristocrat.

Așadar, iau inimoara de polistiren și-o îmbrac în șervețel văratic, cu flori și iarbă. Îl las deoparte, la uscat. Pe el voi așeza mai târziu un motan de-mi va ieși! Iau un ac cu ureche zdravănă și trec un fir de ață elastică. Și-ncep a socoti – o mărgică-lăbuță mov; una, două, trei mărgele-picioruș din spate mâță blândă; unu, doi, trei, patru, chiar cinci nasturi mari – trup de mâță leneșă; una, două, trei mărgele - picioruș din față mâță gata să prindă vrăbii, o mărgică-lăbuță mov și mă-ntorc... 

Mai pun un nasture... Una, două, trei mărgele – am un gât de mâță bună. Stop. Nasture mare, perfect rotund, o mărgică mov și-un botic bun de pupat. Minunat! Mă-ntorc. Drumul e simplu, caut celelalte găuri ale nasturilor și revin prin fiecare mărgică în parte. Mâța se face dintr-o ață, una singură, răbdare, socoteală bună și simetrie mărgelată. Trec pe la gâtul întins într-o pândă cunoscută, una, două, trei mărgele - alt picioruș din față mâță gata să prindă vrăbii, pun lăbuța mov, mă-ntorc, trec prin trupușorul năsturat, ajung la codița jucăușă – una, două mărgele, mă-ntorc, cobor cu una, două, trei mărgele- alt picioruș din spate mâță blândă. Hei, am o pisică! Inimioara s-a uscat, o dau cu lac protector. 

Iau pisica șmecheră și-o analizez. E simpatică, dar nu aude, nu vede. Tai două bucăți de fetru roz. Lipesc. Iau doi ochi mobili verzi, verzi. Lipesc. Am o pisică? Nu, un motan! Piticu e în așteptare. Îl cercetează, trage de firul de ață care încă atârnă de un picioruș. 

Postez motanul cel nu tocmai aristocrat pe postamentul-inimioară. 

Piticu și Miriam se declară mulțumiți. – Ai făcut o treabă excelentă, mami! Te-am ajutat și eu, ai văzut! Cum m-a ajutat? Punându-mi muuulte cupe de înghețată mărgelată care să ajute la procesul creator. – E bună înghețata, mami? Are scroțișoară! – Ce are? -  SCRO-ȚI-ȘOA-RĂ! Mulțumesc, e minunată!

Lună cu minuni să fie!

M&M