Povestea altui decembrie de calendar / O portocală

12.12.2015 23:02

 - Mami, noi iubim portocalele pentru că suntem născute iarna, nu-i așa? Uite, acum aș mânca o portocală, ce zici? Zic da, iarnă sau vară, căci - da, noi iubim portocalele. Azi, cu atât mai mult! Deși acest 12 a fost solar, ne-a ținut în casă, Miriam fiind răcită. Ne-am tot găsit de lucru, însă, ca să păcălim statul în casă, făcând brioșe cu făină de secară, fulgi de ciocolată și scorțișoară, punând apoi cap la cap cele 100 de piese ale unui puzzle de prințesă cu prințese, scriind pe foi cu fluturi Miriam și Ana, Miriam și Ana.... 

Când am desfăcut portocala cea parfumată, am deschis și drumul către atelierul nostru de seară. Căci portocala cea minunată a luat locul unui asfințit de soare, chemând la joc inspirația. Ce dar mai potrivit pentru 12 ale lui decembrie decât o portocală?!... Întâi am adus o cutie magică primită ieri de la niște copii mari. Miriam a deschis cutia și uimirea din ochii ei a depășit așteptările. O cutie plină de comori - biluțe colorate, fluturi, stele de mare, scoici, mărgele scânteietoare, paiete oglindind uimirea copilei de poveste. Degețelele ei fremătau, bucuria era fără margini. 

Miriam alege niște biluțe portocalii. Eu plec în căutarea materialelor, scotocesc prin alte cutii, sperând să nu fi aruncat chestia aia pe care o păstrasem juma' de an și căreia nu-i găsisem încă utilitatea. Am găsit-o, ce bine! O folie plastifiată de la cutia unei păpuși, cred. Adaug niște ață, o bucată de fetru, niște dischete demachiante, o riglă cu Barbie, o panglică verde, un minunat baton de scorțișoară care se potrivește perfect cu aromata noastră portocală, niște sârmă plușată, inspirație și... precizie.

 - Bun, să-ncepem! Caută-mi, te rog, pe 9! Miriam întinde degețelul pe riglă și măsurătoarea poate începe. Facem pătrate de 9/9 cm, lipite unul de celălalt în formă de cruce, dar lăsăm două laterale cu un cm în plus. Miriam se întoarce la cutia zornăitoare. Eu decupez, pliez, am deja o cutiuță transparentă pe fundul căreia lipesc niște dischete demachiante, aranjându-le în formă de floare. În centru lipesc batonul meu de scorțișoară ce-și lasă aroma pe degetele mai mult sau mai puțin dibace. Înfig niște ramuri de sârmă plușată verde-nchis. Adaug niște frunze din sârmă plușată verde-deschis. Agăț apoi portocalele mărgelate. Miriam e încântată, începe să se uite prin fereastra plastifiată, în timp ce acul caută să-i prindă caturile. 

Trupul fragil al copacului meu stă să se dezechilibreze sub greutatea fructelor, dar Miriam îl susține: - Să nu cadă portocalele, mami! Dar două sunt deja jos. Iși amintește de grădina magică din Roma, acolo erau multe portocale pe jos. - Să le lăsăm, mami! - Să le lăsăm! zic și eu, fără a fi convinsă că portocalul nostru va sta în picioare. 

Cos de jur, împrejur livada ninsă și parfumată. La final fac o legătură strașnică dintr-o panglică verde, sărbătorească. Portocalele noastre au luat locul unui soare-n asfințitul lui 12, un soare sub care zăpada nu se topește, iar parfumul se naște din iubire. 

Intr-o zi ți-am dăruit ... o portocală, îi spun lui Miriam. Ea zâde, eu pun un cd cu minunata Anda...

Lună cu minuni să fie!

M&M