Povestea altui decembrie de calendar /Serată stelară

21.12.2015 11:08

E  noapte deja târzie. 20 ale lui decembrie s-au dus de mult la culcare. Ziua a fost plină, voioasă, cu gânduri senine și prieteni la masă. Miriam și Alma și-au schimbat ținutele după tema jocului. Puteai vedea când un Spiderman plecat să salveze lumea, când o Clopoțica mirosind a flori, când o Elsa aruncătoare de gheață, când două statui care rămâneau în nemișcare până când una ceda și pierdea jocul. Când, pur și simplu, două fetițe frumoase, îmbrățișate în parfumul iernii. Peste daruri plutea miros de cafea și de crème brûlée.

Când a venit vremea atelierului, ia fetele de unde nu-s, așa că două mămici, peste o masă tainică, s-au pierdut în jocul de-a vacanța. Întâi s-au jucat frumos cu niște coronițe stelare din  sârmă plușată. Foarte simplu de făcut, de altfel, și foarte dorite de purtat de către fetițele fugite de la masa atelierului. Noi n-am avut o sârmă plușată prea grozavă, dar coronițele, în alte condiții, ar putea ieși minunat. 

Se ia o sârmă plușată de 30 cm – baza coroniței. Alte două fire se taie în câte 3 părți egale, cam de 6 cm. Restul - în bucățele de 2-3 cm. Se fac stele prin încrucișarea bucăților de 6 cm și apoi câteva raze primesc altă strălucire prin aplicarea bucăților de 2-3 cm. Steluțele minunate se aplică pe sârma-bază. Gata coronița! 2 agrafe și-un cap de prințesă minunată! Coroana regală se potrivește perfect cu ciolătățica din calendar. Azi - un leu nerăbdător să ia la fugă timpul..

Dar seara-i lungă și miroase a brad în așteptare. Căci pentru asta o invitase Alma la ea – să împodobească frumusețe de brad în casă nouă. Doar că timpul a fugit, jocul s-a întins mult prea mult și mamele s-au pierdut în ornamente stelare până au uitat de brad. Or mai fi alte seri până la Crăciun. Acum e timp pentru stele din hârtie. 

Greu, foarte greu. Se iau patru fâșii de hârtie imprimată, colorată, lucioasă, nelucioasă, ce-are fiecare... Se împart la jumătate și se taie colțurile pe diagonală, așa vor putea fi manevrate mai ușor. Apoi se pliază și se așază una prin alta într-un pătrat al îmbinării, până ies lipite una de alta și nu-i chip să le mai desfaci. Atunci începe greul. 

Fâșiile se împletesc după un ritual greu de ținut minte. Noi urmăm o vreme instrucțiuni bine stabilite. Apoi, obosită, de atâta concentrare, mă dau în voia jocului împletirii de hârtie și scot alte forme mai puțin stelare, dar bune de așezat într-un brad acum adormit. 

Ne-ntoarcem acasă pe o ceață groasă. Geamurile mașinii sunt înghețate. Miriam colindă, așa că uit repede de disconfortul vizibilității reduse. Somnul o cuprinde imediat ce intră-n casă, iar eu îmi dau seama că n-a apucat să vadă steaua mea din hârtie sărbătorească. O agăț în bradul nostru aurit. Se potrivește perfect. Îl las pe 20-ul acesta perfect rotund să prindă amintirea unei zile frumoase în visul copilei mele și nu pot să nu mă gândesc că mai e puțin din calendarul nostru prețios. Grăbit mai este și Moșu’... 

Lună cu minuni să fie!

M&M