Povestea altui decembrie de calendar / Un fir de ihta-ihta

22.12.2015 09:53

Acum trei ani făcea primii pași. Într-o soirée des filles, pe un 21 decembrie friguros. Tati era plecat, eu eram cu gândurile pierdute. Tocmai deschisesem o carte (nu, nu mai știu ce carte) și cred că apucasem să citesc pagina cu traducătorul și titlul original... Ea se plimba, ținându-se de pat. Nimic nu părea să trădeze altă intenție. O clipă mi-am luat ochii de la ea. Cât să citesc un titlu. Când am ridicat privirea, era în mijlocul camerei, foarte mândră... Tocmai parcursese distanța dintre fotoliu și canapea. Eu am sărit de bucurie, i-am făcut poze, am pus-o să vină și să revină spre mine, spre pat, spre fotoliu. Ea părea conștientă de importanța actului său și asculta ce-i spuneam, când râzând, când privind cu atenție spre locul în care se îndrepta, aproximând distanțele.

- Și uite, azi, 21 decembrie, ai făcut tu primii pași! îi spun, în timp ce din calendar și-a luat ciolătățica – o inimă cu un Moș Crăciun pornit deja la ora de instructaj, oră dedicată renilor. Sau cel puțin așa mi-a spus Miriam... - Și ce mai făceam noi în seara aceea? ( Și aceea sună a timp trecut.) - Ascultam berceuses. - O, da, vreau să ascultăm! Să punem Nanita mia! Și nu uit să-i spun că de Moș Nicolae altă nanita a pornit la drum. Ca și cum Moși și copii se cheamă unii pe alții și se pornesc la drum doar-doar se vor întâlni curând.  Îmi amintesc, totuși, că-n acel an Miriam nu s-a întâlnit cu Moș Crăciun.  Nu avea încă un an și nu am vrut să se sperie. Așa că Moșu’ i-a lăsat darurile sub brad și pentru prima dată aveam să le desfacem în dimineața lui 25, nu în Ajun. Mi-am pus eu însămi răbdarea la încercare... În anul următor, Moșu’ a putut veni liniștit. Cu barbă și toiag, cu daruri multe pentru trei trei fetițe minunate – Miriam, Giovanna și Laura cea mică, mică pe atunci. Miriam s-a așezat cuminte în brațele lui și de atunci nici că s-a temut vreodată de el. E prima care dorește să îmbrățișeze Moși darnici. Anul trecut, alături de ele a fost și Antonia. 4 fetițe în așteptarea Moșului, netemătoare, bucuroase să-l primească în inima lor.  - Dar de ce e Moșu’ pe ciolătățică? mă-ntreabă. Vine-n seara asta? - Nu, mami, dar în seara asta, cum spuneam, mi-a trimis un dar acum trei ani. Tu ai făcut primii pași! - A, da! Și cum spuneam eu la prințese? E de prisos să spun că pe atunci n-o interesau prințesele, doar ea era prințesa mea. Ei nu-i vine a crede, chiar nu era interesată de prințese?!..  - Dar îți plăcea mult berseuza asta: Fais dodo, fais dodo, dans les bras de ta maman... - O, da, ce berseuză frumoasă! Da’, cum spuneam la berseuză? - Apoi cum spuneai la leagăn, mai bine, draga Moșului! Spuneai ITA, ITA, apoi IHTA, IHTA. Și era musai să mergem zilnic la Ihta, ihta. Și... - Hai să facem un leagăn, mami! Iar mie nu-mi vine să cred ceea ce tocmai mi-a cerut. Să fac un leagăn. O fi complicat? Am ce-mi trebuie? Pot să inventez ceva rapid?

Așadar, caut o bucată de polistiren, o cutiuță din polistiren (de la un borcănel de propolis), șervețele frumos imprimate, adeziv, lac protector, sârmă plușată verde, ață cauciucată, mărgele, două bețe pentru frigărui, un dop de plută și... pe un fir de ita, ita, către nori...

Pregătesc postamentul din polistiren, pe care-l îmbrac într-un șervețel cu iarbă și fluturi. Las la uscat. Iau cutiuța din polistiren și-o îmbrac întocmai. Găsesc un șervețel pe care scrie Girl. E un ita, ita doar pentru fetițe. Las la uscat. 

Pregătesc bețele de frigărui, punându-le în capăt niște pastile din dopul de plută pentru a oferi stabilitate și ceva greutate la bază. Înfășor peste ele niște sârmă plușată – plante agățătoare ce fac umbră puiului din leagăn. 

Înșir mărgele pe ața cauciucată. Verific polistirenul, nu, nu e uscat. Iau foenul și grăbesc uscarea. Leagănul e aproape gata. 

 

Montez. O nanita urcă pe un fir de ihta, ihta, dincolo de nori. To the MOOOONNNN! Azi, 21 decembrie, cu un gând spre copilul ce zbura către lună și cu un alt gând către același copil ce pornea în lume cu pași mici, mici, dar foarte siguri... Copilul acesta a crescut și mă provoacă uneori să plonjez în trecut, printre atâtea emoții... Fais dodo, ma petite! 21 ale lui decembrie au plecat de mult la culcare, iar Moșu' e atât de aproape...

Lună cu minuni să fie!

M&M