Povestea altui decembrie de calendar / Un tenor cu nume sonor

15.12.2015 14:45

14 ale lui decembrie urcă-n calendarul nostru cu sunet de clopoței și voie bună. Întâi a fost serbarea de la grădi și am putut vedea o româncuță frumoasă și emoționată, proiectată pe o scenă a jocului și a colindului, așteptând cu înfrigurare cadoul Moșului. Apoi a fost clipa ei de joc, acasă, cu o păpușă înaripată, nou-nouță. Și-abia târziu, la ceas de seară, a fost clipa noastră de liniște și de regăsire. Și-a luat din calendar o ciolătățică-trifoi, aducătoare de noroc în alegerea darului pentru 14-le înfrigurat, iar eu - un ceai de fructe numai bun pentru a-l întâmpina în casa noastră pe un mare călător. Încotro? Spre Labrador. Căci da, după ce am ascultat o vreme clipa, l-am chemat în jocul nostru pe APOLODOR și acesta-i darul nostru pentru 14-le colindător. Nimic n-ar fi fost mai potrivit pentru ziua ieșirii la rampă a unei fetițe cu opinci și fotă strălucitoare, cu floare-n păr și ie purtătoare de vreme.


În atelier - bucăți de fetru, mărgele culese de pe fundul mării, panglici sclipitoare, ochi mobili, ac și ață, bucurie de copil și dragoste de mamă.  

Și l-am găsit pe Apolodor pe gheața Golfului Terror, oftând de zor că lui i-e dor... Și-a stat de-a chibzuit puțin / Bunicul Apolodorin / (Cel mai în vârstă pinguin), / Apoi a spus: - Eu nu te țin, / Căci dorul e un mare chin. / Decât să stai și să jelești / Aicea, mistuit de dor, / Mai bine pleci la București!  Și a venit Apolodor / Cel plin de dor și zâmbitor /  În casa noastră pe-nserat / Și ceai și fructe noi i-am dat / Și-n calendar l-am așezat... Iar Miriam de peste masa atelierului râde și ea de rimele mele plugușorești, în timp ce taie cu o foarfecă roșie de plastic o coală, creând, cum spune ea, modele, mami! Și vreau și steaua magică! (adică un perforator pe care tocmai l-a descoperit).

Jocul nostru n-a fost simplu, Apolodor fiind recunoscut pentru neastâmpărul său. L-am desenat cu două cercuri de dimensiuni diferite pe o hârtie și-am imaginat astfel șablonul, după care am decupat bucata de fetru negru. Am obținut trupul unui pinguin ce curând avea să cânte pentru noi, căci, dacă nu știți, e tenor acest zbanghiu Apolodor. 

Am cusut apoi pe spate o bucată de fetru albastru, căci Apolodor a navigat peste ocean/ Pe urmele lui Magellan. Curând, Miriam i-a dat o formă, umplând cu vatelină o burtică rotunjoară peste care am cusut o dischetă demachiantă. 

În cutia cu minuni, Miriam a găsit niște scoici portocalii pe care le-am folosit pentru picioruțele ce nu stau niciodată locului. O rapană a fost binevenită în loc de nas, iar ochii mobili i-au conturat o mutriță caraghioasă pe care Miriam a adorat-o. Dar, cum Apolodor stă mai mereu pe gheața unui răcitor, am socotit că-i foarte bine și un fular la gât de ține, apoi un fes cu moț pe cap de frigul iernii l-a salvat. Noi l-am ținut la piept o vreme, tot ascultându-i cântecele. Gata rimele! Cum cărțile-s două la număr, i-am adăugat niște fluturași în dreptul inimii, pe post de nasturi. 

Un lucru trebuie să mai știți: Apolodor cel călător / Nu stâ în târgul Moșilor / Pe cât de pare s-a mutat / În altă casă, am aflat /Și s-a suit neîntrebat / În calendarul înrămat... Mânați mă...!....

Lună cu minuni să fie!

M&M