Povestea unui decembrie de calendar / Felicitări cu semnătură

23.12.2015 23:41

Darul pentru 22 a luat naștere în ceas nocturn după vizite neașteptate și foarte frumoase. Întâi a venit o Măriuță cu ochi mari, minunați. În brațe ținea un glob imens pentru bradul lui Miriam. Globul acesta spectacular este marca Gabriela Drăghici,  un artist complex ce trece cu ușurință de la artă decorativă (a terminat Institutul de Arte Plastice, secția Tapiserie) la pictură și chiar restaurare. Globul acesta minunat este din catifea ornată cu broderie manuală, fir aurit, mărgele... Încântă orice privire. Miriam l-a iubit și l-a agățat în bradul ei aurit și mov. Iar globul s-a pendulat o vreme pe crengile noi și după acomodare a trimis privirii o strălucire aparte pe care doar Moșul o va putea citi, lăsând, poate, la poalele bradului minunat ceva daruri cât om fi plecați la bunici... 

Noi le-am felicitat pe fete pentru zilele de naștere și am descoperit că felicitarea Măriuței nu mai era de găsit. Trecuse ceva vreme de când fetița minunată împlinise 2 ani, iar noi, știm bine, scriseserăm frumos o felicitare pentru ea... Ce s-a întâmplat, n-aș putea spune... Darurile însă au fost frumoase și sperăm să le fi plăcut și lor pe cât ne-au plăcut nouă când le-am comandat... Apoi a venit nașa. Neașteptat. Și pentru Măriuța ei aveam daruri, de data aceasta felicitarea exista... Așa ne-am hotărât. Pentru 22 facem felicitări. Multe, colorate. Am avut nevoie de coli, perforator-steluță, lipici, câteva stickere, bandă colorată, foarfecă fără/cu model. Rapid, rapid, că trebuia să și dormim. 

Așa că nu ne-am chinuit prea mult, zicând că important pentru cei ce vor primi felicitările va fi semnătura. Un mai puțin curgător, dar foarte muncit MIRIAM. 

M e stângaci. Uneori liniuțele oblice se pierd în drumul întâlnirii lor, alteori tind spre orizontal. I e simplu, familiar, uneori mai lung decât restul literelor, alteori mai scurt. R-ul este greu. A fost greu și la pronunțat, dar i-am dat de capăt. A trecut mult de-atunci. Acum îl scriem, iată. A nu-i ușor, deși cu el a început alfabetul mereu... La scris liniile nu sunt egale, un picior e mai scurt sau mai strâmb. Linia îmbrățișării stă și ea-ntr-o rână. Dar MIRIAM se scrie totuși... 

Felicitările vor călători mâine spre bunimama și spre cei ce-or mai fi în jurul bradului. Urcăm una-n calendar și la somn... Avem zi lungă mâine și emoții ale revederii.

 Curios, ciolătățica lui 22 a fost o minge de fotbal...

Lună cu minuni să fie!

M&M